Arta simplității
Arta sublimă și fermecătoare a simplității
Ce este jos este și Sus. Suntem un Microcosmos în miniatură. În interiorul nostru se regăsește însă reflectat nesfârșitul Creației. De aceea spun înțelepții că putem cunoaște întregul Univers fără să ieșim măcar din casă.
Marile căi spirituale îl văd una cu noi, inseparabil în eternitate de ființa umană. Yin și Yang acționează identic în marile cicluri ale naturii și ale organismului nostru.
De altfel, așa devine posibilă armonia – când ne acordăm ritmurile existenței personale (grav avariate, corupte de stilul de viață actual) cu ritmurile universale. Când apreciem la adevărata valoare templul nostru viu și oferim legitimitate Luminii care îl animă.
Fiecare trup uman este un vas ales care poartă chipul Creatorului, bunătatea Sa și potențialul de a hrăni o pace superioară. E dovada palpabilă a sacrului. Dar câți dintre noi trăim cu adevărat în trupul nostru, câți îl onorăm și îl iubim necondiționat?
Tatăl Ceresc a ferecat în el tainele tuturor luminilor și mai presus de orice i-a dat puterea să vibreze odată cu sursele inepuizabile de energie care susțin misterul. Ne poate fi prieten și ghid în periplul cunoașterii, o oglindă fără greș a desăvârșirii interioare.
Tu ești conectat profund cu el? Savurezi în deplină prezență, cu deplină claritate și reverență ceea ce îți face el accesibil?
Desigur, nu-i chiar lesne într-un timp în care suntem îndopați cu reclame, informații fără miez, filme și seriale în fața cărora petrecem sute de ore într-un an. Aproape că nu mai știm miresmele unei păduri primăvara. Trăim scindați interior, în deșerturi urbane, în care degetele noastre nu au pipăit vreodată textura unei scoarțe de copac și nici urechea noastră nu se pricepe să deosebească trilul unei mierle de cântecul unui cintezoi.
Doar când revenim la rădăcina ființei și a lumii, la firescul vieții, vedem din nou miracole în lucrurile dintre cele mai banale, observăm cu uimire că simplitatea este cea mai mare artă și cea mai directă cale de a trăi îmbrățișați cu Universul.
Un vechi principiu afirmă: „Când transformi felul în care privești lumea, lumea se transformă la rândul ei”.
Avem nevoie de claritate. Avem nevoie de simplitate. Avem nevoie de sinceritate. Avem nevoie de educație și autoeducație în loc de autogratificare. Avem nevoie să facem saltul de conștiință de la atitudinea de consumator la cea de creator.
Avem nevoie de ghidare. De hartă. Și de hotărârea de a face până la capăt călătoria întru spirit. Nu este ușor, dar este inevitabil.
Poate fi prăbușire sau, asumându-ne curajos dificultățile, poate fi triumful libertății, după care inima noastră însetează.
Editorialul revistei Yoga Magazin nr 111/112