Intelepciune pe muchie de cutit
Execuţie în piaţa publică. Trei condamnaţi la moarte: Gunt neamţul, Jean francezul şi Gandhar înţeleptul. Cei trei sunt aşezaţi lângă ghilotină.
Călăul se apropie de neamţ şi îl întreabă:
- Care este ultima ta dorinţă?
- Să mor cu faţa în jos, să pot vedea pământul din care m-am născut.
Călăul încuviinţează. Gunt este aşezat în poziţia cerută. Călăul trage mânerul ghilotinei şi lama cuţitului se repede scânteietoare spre capul neamţului. La doi centimetri de gâtul lui se opreşte cu un scrâşnet asurzitor.
Mulţimea explodează: - Miracoool divin! Miracol divin! Daţi-i drumul!
Neamţul este graţiat.
Călăul se apropie de francez şi îl întreabă:
- Care este ultima ta dorinţă?
- Să mor cu faţa în sus, să pot vedea cerul. I se îndeplineşte şi lui rugămintea.
Călăul eliberează din nou cuţitul ghilotinei, care se îndreaptă vijelios spre capul francezului. La doi centimetri de gâtul lui Jean se opreşte scârţâind prelung. Mulţimea explodează: - Miracol divin, miracol divin! Daţi-i drumul!
Francezul este pus în libertate.
Călăul se apropie de Gandhar, îşi dă jos gluga şi atunci condamnatul îl recunoaşte pe înţeleptul înţelepţilor. Călăul îl întreabă:
- Care este ultima ta dorinţă?
Gandhar răspunde senin:
- Până nu repari jucăria asta, de la mine nu obţii nimic...
O tăietură adâncă în coaja iluziei
Este un banc iniţiatic de la primul până la ultimul cuvinţel. Splendid! La prima vedere, decorul este un pic sinistru, dar imediat ce vom descifra semnele, vom translata într-o lume complet diferită. Execuţia este simbolică. Nu presupune o decapitare propriu-zisă. Capul este partea din trup care adăposteşte creierul. Acesta este corespondentul fizic al unui organ mult mai subtil: mentalul. Datorită faptului că toate mişcările minţii obişnuite gravitează în jurul gândului principal „Eu”, în tradiţia iniţiatică i s-a dat numele de ego. Acum ştim cu cine avem de-a face.
Execuţia din piaţă nu înseamnă nimic altceva decât transcenderea ego-ului. Conform simbolismului ezoteric, cuţitul ghilotinei este asociat cu discernământul. Aşadar, cei trei condamnaţi la moarte sunt pe punctul de a face un salt dincolo de minte. Este o desprindere bruscă, o tăietură adâncă prin coaja iluziei. Iar pentru această săritură în transcendent vor folosi discernământul spiritual.
Cei trei sunt întrebaţi, rând pe rând, care le este ultima dorinţă. Este firesc să fie ultima din moment ce urmează depăşirea stadiului mental. Dezideratul final are semnificaţia lui. Niciunul dintre condamnaţi nu se târăşte isterizat prin faţa călăului: „Te rog, fie-ţi milă de mine, cruţă-mi viaţa.” Nu e vorba de frică aici. Cerinţa lor din urmă ţinteşte tot transcenderea minţii. Fiecare condamnat la moarte solicită un ajutor în deplină concordanţă cu calea pe care o urmează.
Neamţul doreşte să păşească „dincolo” cu faţa spre sol; să-şi întoarcă total atenţia spre rădăcinile fiinţei. Pe harta biomagnetică a trupului uman există un centru energetic care corespunde elementului subtil pământ. Tot la nivelul lui se află în stare potenţială şi energia Kundalini; o forţă gigantică ce poate fi trezită prin practică spirituală susţinută de un ghid competent. Spre asta tinde Gunt. Vrea să folosească energia cosmică din rădăcina fiinţei pentru a face saltul.
Francezul doreşte să-şi îndrepte faţa spre cer. Poate fi vorba de concentrarea atenţiei spre creştetul capului; sau cerul fiinţei, planul cel mai subtil şi mai înalt ca vibraţie; poate fi vorba de Dumnezeu. Oricum, şi el vrea să plonjeze în necunoscut printr-o atitudine specifică...
Mulţimea explodează: „Miracol divin, miracol divin”. Ce să zică şi ea?! Domeniul spiritual nu e la îndemâna oricui.
Moartea iniţiatică este înţeleasă doar de cel care o experimentează. Pentru oamenii obişnuiţi are loc o simplă execuţie. Ei nu văd dincolo de aparenţe. Simt că ceva extraordinar se petrece, dar nu-şi pot explica. Cuţitul ghilotinei se opreşte la un deget de gâtul condamnaţilor. Asta este tot ce văd ei. Doar faptul că moartea, în înţelesul obişnuit, îi ocoleşte pe osândiţi.
Experienţa spirituală pe care o trăiesc cei doi depăşeşte puterea de înţelegere a oamenilor care asistă la execuţie. „Ultima dorinţă” poate simboliza şi altceva – ataşamentele, neamţul cu cele lumeşti, specifice pământului, iar francezul cu cele sfinte, specifice cerului. Ei au fost foarte aproape de reuşită şi, poate că tocmai ultima dorinţă i-a împiedicat să treacă pragul ultim. Au fost pe muchie de cuţit.
Vine şi rândul lui Gandhar înţeleptul. Situaţia se modifică simţitor. Călăul îşi declină adevărata identitate şi se dezvăluie drept „înţeleptul înţelepţilor”, maestrul. Pentru neamţ şi francez, gâdele îşi ocultează adevărata natură, dar în prezenţa lui Gandhar nu are de ce. Ultimul condamnat a atins deja un nivel înalt de realizare interioară.
Totuşi maestrul respectă ritualul „execuţiei” şi îl întreabă despre ultima dorinţă. Îl testează. Răspunsul lui Gandhar este deopotrivă comic şi transcendent: „Până nu repari jucăria asta, de la mine nu obţii nimic”. El ştie că moartea nu există în realitate. Nici măcar iniţiatică.
Viziunea lui este profundă şi unificatoare. Pentru el nu mai există nici sus, nici jos; nici cer, nici pământ. Este lipsit de dorinţe: „De la mine nu obţii nimic”. Pentru Gandhar, totul e un joc al maestrului.
Din revista Yoga Magazin EDIȚIE SPECIALĂ
Moartea și tainele uimitoare ale Lumii de dincolo