Zodia lui a face totul dumnezeiesc
Omul obișnuit e ca un pescar care aruncă năvodul în oceanul vieții și îl scoate la suprafață plin cu pești de care se bucură, rând pe rând. Omul spiritual are tăria de a alege dintre toți peștii pe cel mai mare și de a-i arunca pe ceilalți înapoi, în ocean. Din mulțimea de scopuri posibile în viață, el alege scopul cel mai înalt: comuniunea cu Divinul.
,,Însoară-te, maică, așază-te la casa ta; fă câțiva copii, caută o slujbă mai bună să ai cu ce să-i crești, fă-ți și tu un rost în viață!“ Așa se spune în popor. Pentru mulți oameni, rostul înseamnă, în general, o familie și un trai decent. A fi, cum se spune, în rândul lumii. În tradiția spirituală însă, rostul are o semnificație mult mai amplă: a trăi în acord cu legile dumnezeiești.
În Orient se vorbește adeseori despre dharma, cuvânt care înseamnă „menirea vieții“, „datoria“ sau „cărarea virtuoasă“. A duce la îndeplinire dharma noastră înseamnă, în primul rând, a respecta un cod moral și etic fundamental, similar celor 10 porunci din creștinism: să nu facem rău celorlalți, să spunem adevărul, să nu furăm, să ne controlăm potențialul creator, să renunțăm la dorința de a se poseda fără măsură. Să fim puri, să avem o stare de mulțumire interioară, să facem tehnici spirituale care ne ajută să ne transformăm, să studiem scrierile spirituale și, cel mai important, să-I acordăm lui Dumnezeu primul loc în viața noastră.
Aceste reguli sunt pilonii de bază în împlinirea dharmei noastre; ei ne ajută să ne integrăm în mod firesc în armonia universală și să facem pași mari către perfecțiune.
În cartea sa, „Cele șapte legi spirituale ale succesului“, Deepak Chopra prezintă dharma și dintr-un alt punct de vedere. El vorbește despre datoria oamenilor de a-și descoperi talentele ascunse și de a le folosi din plin. Aceste talente sunt o adevărată zestre dumnezeiască, iar a le descoperi și a ne bucura de ele nu constituie o abatere de la periplul nostru spiritual, ci din contră, o aprofundare a procesului de autocunoaștere și transformare. Înseamnă să dezgropăm talanții ascunși în noi și să-i punem la treabă; să ne asumăm în mod conștient rolul de „slugă bună și credincioasă“ care face pe plac lui Dumnezeu.
Rolul tău magic în teatrul Eternității
Menirea omului are două aspecte principale - a fi una cu Divinul și a face voia Sa. Cele două sunt strâns legate între ele; a fi cu Dumnezeu se reflectă în calitatea dumnezeiască a tot ce facem, iar a face voia Sa constituie scurtătura cea mai sigură spre a fi una cu El. Cât privește sfera imensă a acțiunii universale, sfera lui „a face“, fiecare om are alocată o parte specifică, ceva ce este necesar să îndeplinească în această viață. Poate fi vorba de o sarcină complexă sau de una modestă. Una care îi va aduce celebritatea și întipărirea în filele istoriei sau una care îl va lăsa în anonimat. Dar este întotdeauna un lucru pe care un om îl va face, așa cum nimeni altcineva de pe întreaga planetă n-ar putea. Misiunea lui. Rolul magic pe care Dumnezeu, în genialitatea Sa, i l-a rezervat în teatrul Eternității.
Au, viața mea!
Când omul nu e preocupat deloc de împlinirea menirii sale, semnul cel mai clar e lipsa unei împliniri sufletești. Senzația că n-are niciun rost pe lumea asta, că orice ar face și oricât ar acumula, o voce din adâncul sufletului tot nu e mulțumită. Lipsește ceva important și totuși greu de definit. Uneori apare o tristețe, regretul că timpul trece și viața ne scapă printre degete. Că vom părăsi această lume ca și cum n-am fi făcut niciodată umbră pământului. Ca și cum am fi stat mereu doar la soare...
Zâmbești liniștit? Gândești că dacă ai descoperit calea spirituală, succesul tău e garantat? Pentru că tu știi despre trezirea sufletului și despre revelarea Sinelui și asta îți asigură automat un anumit nivel spiritual?
Teoria nu e suficientă. E plină lumea de semidocți într-ale spiritualității, dar viața lor nu s-a transformat radical. Le lipsește practica. Experiența directă – cea care dă naștere cunoașterii autentice și transformării ireversibile.
Pentru yoghini, împlinirea menirii înseamnă trecerea de la „eu sunt pe calea spirituală“ la „calea spirituală e în mine“. A transpune în propria existență, într-un mod specific nouă, tot ce am aflat din teorie. A descoperi acel ceva unic care ne pune în valoare înzestrările latente, care ne încinge motoarele la maxim și ne transformă dintr-o corabie rătăcită în oceanul vieții într-o rachetă care țâșnește direct către Dumnezeu.
Ghidul spiritual știe și te ajută să știi
Când a descoperit cursul de yoga, cariera artistică a Mihaelei era în plină ascensiune; talentul de a cânta la pian părea să o poarte spre culmile măiestriei la care visa din copilărie. Dar la prima întâlnire cu ghidul spiritual, acesta i-a dat de înțeles că ar fi bine să „termine cu joaca“. N-a priceput foarte clar motivațiile ascunse în spatele acestui sfat, dar o voce interioară a îndemnat-o să-l asculte. Apoi „întâmplarea“ a purtat-o pe cărări neașteptate și viața ei a curs în altă direcție - după un timp, Mihaela a fost solicitată la organizarea unor spectacole de artă ezoterică.
A fost ca o mănușă pe care viața i-a aruncat-o, o provocare incitantă, dar în același timp dificilă, un drum nou pe care obstacolele au încercat să o înlănțuie și s-o devieze; dar n-au reușit. Mihaela a descoperit că poate cu mult mai mult decât credea la început, ca și cum dificultățile ar fi obligat-o să descopere în ființa ei visteria unor înzestrări nebănuite.
A descoperit înăuntrul ei resurse mari de umor și de originalitate, ea care se considerase întotdeauna o persoană „studioasă și serioasă“. Apoi, în privirea celor din jur, uimiți de ideile și de inspirațiile care îi veneau, „a citit“ despre talentul său, de a da oamenilor inițieri spirituale prin artă, printr-o împletire de simboluri ezoterice și scene capabile să le trezească sufletul. În plus, a descoperit că poate coordona grupuri mari de oameni, că știe să-i motiveze și să le tempereze pulsul când inimile lor încep să bată prea repede.
După spectacole, oamenii vin adeseori să-i povestească sincronicitățile care li s-au petrecut - „coincidențele“ cum le numesc ei: într-un spectacol a fost vorba de o poveste de iubire și ei s-au îndrăgostit la scurt timp, după aceea. În altul, s-a vorbit despre ajutorul îngerilor și chiar atunci, cineva drag a scăpat nevătămat dintr-un accident de mașină. Sau au avut revelații deosebite și viața li s-a transformat radical.
De fapt, Mihaela dăruiește oamenilor prin artă o parte din experiența spirituală acumulată de-a lungul anilor. Și nu face asta ca un lac de acumulare umplut la refuz, ci ca un pârâu care, pe măsură ce lasă apa dumnezeiască să curgă prin el, devine el însuși mai adânc.
„Acum, spune Mihaela, este ca și cum m-aș afla din nou în fața pianului. Numai că de data aceasta, cel care apasă clapele e Dumnezeu“.
Ca să prinzi peștele cel mare
Te întrebi de ce visa Mihaela să devină pianistă, când menirea ei era să fie un deschizător de drumuri în arta obiectivă? „Jocul divin al vieții“, o carte care dezvoltă pe larg problema menirii, susține că un om poate să vină cu mai multe talente înflorite în viețile anterioare. E posibil să vrea să folosească unul dintre acestea, dar talentul respectiv să nu fie în acord cu menirea sa actuală.
De aceea intervenția ghidului spiritual este de un real folos - el vede lucruri pe care noi nu suntem capabili (încă) să le percepem. El vede în esența noastră ce anume avem de făcut în această viață, dincolo de obișnuințele din trecutul îndepărtat. Și chiar dincolo de identificarea noastră falsă cu anumite modele exterioare, cum ar fi: „vreau să fiu actriță ca Sophia Loren“ sau „îmi doresc să mă fac și eu medic, ca mama“.
Adeseori ghidul spiritual nu ne indică în mod explicit: „menirea ta în această existență e să faci cutare lucru“. Dar dacă într-o discuție cu el, printre alte sfaturi, ne-a strecurat cândva și un „Ar fi bine să deschizi un curs de Ayurveda“ sau „Dacă vrei să faci o facultate, să mergi la psihologie“ sau „Să scrii o carte despre tot ce ai trăit, să învețe și alții din experiența ta“, ar trebui să ne dea de gândit. De cugetat chiar, la modul cel mai profund. Căci o astfel de sugestie poate să indice drumul nostru specific, canalul pe care trebuie să navigăm fiecare dintre noi pentru a prinde, chiar în această viață, peștele cel mare.
Un nou început, o nouă lume
Revelarea menirii e un proces complex. Nu e un gând care ne fulgeră în minte sau un ,,Evrika!“ ce ne-ar putea lovi la o șuetă cu prietenii. E un drum de urmat, uneori chiar o revoluție existențială care ne scoate din labirintul vieții obișnuite și ne pune pe o rută nouă, ce are ca indicator voința dumnezeiască. E necesar un efort constant de autocunoaștere și autodescoperire, dublat de o anumită căutare exterioară, pentru a găsi acel loc în care noi, cu tot ceea ce suntem ca indivizi și tot ce suntem capabili să facem, ne potrivim perfect, ca o piesă de puzzle într-un joc dumnezeiesc.
Pentru a limpezi viziunea asupra menirii noastre, sunt binevenite și următoarele demersuri spirituale:
— meditația de comuniune cu Matangi, Marea Putere Cosmică a armoniei și a ordinii universale, consacrată pentru revelarea menirii, ne ajută enorm să ne găsim locul potrivit în acest Plan Dumnezeiesc Universal
— de asemenea, e foarte importantă comunicarea sinceră cu ghidul spiritual, încrederea noastră în el și consecvența cu care îi urmăm sfaturile
— studiul astrogramei individuale scoate la iveală înzestrările din alte vieți; menirea spirituală se bazează pe identificarea acestora și folosirea lor justă în Planul Dumnezeiesc al Vieții
— meditația de comuniune cu Shambala, tărâmul tainic al înțelepților ne poate inspira direcția pe care o avem de urmat în viață
— meditația de revelare a Sinelui încununată de succes ne centrează în Ființă, acolo unde se află răspunsuri dumnezeiesc inspirate le toate întrebările care ne frământă
— rugăciunea sinceră către Dumnezeu Tatăl primește întotdeauna un răspuns adecvat situației în care ne aflăm
— putem apela de asemenea la ghidarea îngerilor;
— folosirea sugestiilor benefice ne ajută să mobilizăm forța imensă a subconștientului în direcția țelului propus.
Menirea spirituală este ceva tainic. Nu trebuie să ne așteptăm să găsim scris undeva, negru pe alb că „în această viață menirea ta este să...“. Ghidul spiritual ne dă uneori anumite sugestii, alteori simțim chiar noi, în adâncul ființei, o chemare. Pot apărea semne dumnezeiești, chiar sincronicități.
Cartea „Alchimistul“ a lui Paolo Coelho vorbește despre păstorul plecat în căutarea Legendei Personale (de fapt, a menirii sale). Datorită purității sufletești, era capabil să dezlege limbajul semnelor: „Flăcăul a umblat două ore și jumătate prin deșert, încercând să asculte atent ce anume îi spunea inima. Când tocmai începuse să suie o dună, inima îi susură la ureche: „Fii atent la locul unde vei plânge. Pentru că în acel loc sunt eu, și în acel loc se află comoara ta“. […] Atunci flăcăul căzu în genunchi și plânse. Ajunsese la Comoara lui. Privi în pământ și văzu că acolo unde căzuseră lacrimile lui se plimba un scarabeu. Cât timp petrecuse în deșert învățase că, în Egipt, scarabeii sunt simbolul lui Dumnezeu - iată deci încă un semn“.
Ești pe drumul cel bun?
Te întrebi poate dacă ai început și tu să-ți împlinești menirea. Iată câteva indicii care îți pot confirma acest lucru:
În primul rând, trăiești o stare profundă de împlinire sufletească. Nu e o satisfacție superficială, un fel de „o duc binișor și sunt pe linia de plutire“, ci un preaplin interior, în care simți în mod firesc nevoia să faci ceva bun pentru ceilalți. Această generozitate sufletească este semnul fericirii autentice. E o stare de dăruire care te alimentează în primul rând pe tine de la izvorul Binelui Universal, expresia unui circuit magic în care, pe măsură ce îi ajuți pe alții să se transforme, ești tu însuți transformat; așa cum „mâna care dăruiește un trandafir, păstrează pentru totdeauna parfumul trandafirului“.
Munca pe care o faci te captivează atât de mult, încât uiți adeseori de trecerea timpului. E ca o transă benefică în care pătrunzi de fiecare dată când te apuci de treabă. Așa cum pățește un matematician, care deși cunoaște tainele matematicii atât de bine, e fascinat să le exploreze în continuare; și cu cât le descoperă mai mult, cu atât e mai fericit. Pentru tine, munca nu înseamnă obligație sau plictiseală, ci entuziasm și pasiune. Și, lucru foarte important, tot ce faci îți iese bine, chiar foarte bine. Pentru că faci totul, așa cum se spune... cu talent.
Îți apar sincronicități, ai revelații, îl percepi pe Dumnezeu cum acționează prin tine. Trăiești o stare autentică de karma yoga în care simți că ești instrumentul Divinului. Că tu, cu puterile tale și în modul tău unic, contribui la mersul treburilor în acest Univers - că binele pe care îl faci celorlalți îi ajută să fie cu o secundă mai fericiți și cu un pas mai aproape de desăvârșire.
Sunt doar câteva din semnele care ne confirmă că Dumnezeu e alături de noi când ne împlinim menirea. Peștele cel mare ne privește atunci galeș din năvod. Mai mult decât atât, ne sprijină, pentru ca opera noastră să fie desăvârșită, pentru ca fiecare să devină în felul său un Beethoven genial sau un Da Vinci capabil de a crea o nouă Monalisa.
Bhagavad Gita spune că „omul care își împlinește dharma poate dobândi înțelepciunea supremă. Aflat în starea de yoga și călăuzit de cea mai înaltă cunoaștere, el iese de sub înlănțuirea faptelor sale - karma și este eliberat de spaima cea grozavă a Samsarei, roata morții și a renașterilor. Pe calea dharmei nicio trudă nu e fără roade și nicio opreliște de neînvins“.
Sugestii pentru dinamizarea subconștientului
„Pe zi ce trece sunt din ce în ce mai pregătit să aflu care este menirea mea în această existență și să o îndeplinesc într-un mod strălucit“. “. („Jocul Divin al vieții“)
„Spirit infinit al lui Dumnezeu, te implor plin de umilință, deschide pentru mine calea pentru ca Modelul Divin al vieții mele să se manifeste din plin; eliberează acum talentele din interiorul meu, pe care cu ajutorul Tău le-am trezit deja în viețile anterioare și ajută-mă să văd clar Planul Divin Perfect pe care Tu mi l-ai predestinat“. („Jocul Divin al vieții“)
„În mintea divină a lui Dumnezeu se află numai reușita, de aceea sunt pe deplin convins că realizarea mea va fi perfectă, munca mea va fi perfectă, succesul meu în împlinirea menirii va fi perfect“ . („Jocul Divin al vieții“)
„Sunt pe deplin conștient de resursele mele nesfârșite fizice, psihice, mentale și spirituale și asimilez forța benefică lăuntrică pentru a le perfecționa până la desăvârșire“. (Gregorian Bivolaru - „Fericirea și misterul subconștientului”)
„Am deplină încredere în mine însumi. Vreau să simt până la identificare exemplul celor care reușesc. Vreau să merit din plin și să obțin succes și bucurie. Vreau să-mi îndeplinesc cu curaj rolul corespunzător menirii mele, în mod activ. Acestei meniri îi voi consacra majoritatea forțelor mele. Sunt sigur că voi ajunge la țelul urmărit de mine”. (Gregorian Bivolaru - „Fericirea și misterul subconștientului”)
Revista Yoga magazin nr. 72