Înveșmântați în culori mirifice
Galbenul cel delicios și splendid
Întreaga culoare, lumină și viață terestră depind de focul ce arde în cer, de sfera aurie (Soarele) aflată departe, în Marele Cosmos. Nu ne dăm seama cu ochiul liber, dar distanța dintre noi și această minge de foc ne oferă protecție. Dacă ne-am apropia mai mult de ea, am arde până la cenușă. Dacă Soarele nu ar mai lumina Pământul, planeta ar îngheța și viața în sine ar dispărea.
Ființa umană este, în general, atrasă de galben, pentru că galbenul aduce cu sine căldură, lumină, strălucirea – este, de altfel, culoarea Soarelui care susține viața pe Pământ. Un perete vopsit în tonuri calde de galben va lumina întreaga încăpere.
Goethe spunea: „Galbenul are o calitate încântătoare, încurajatoare, blândă și dinamizatoare”. Regăsim aceste nuanțe atunci când privim, de exemplu, în miezul primăverii, narcisele înflorite.
Toamna târzie surprinde mereu prin culorile ei splendide. Iarba de mlaștină trece, în anotimpul ploilor, de la nuanța ei palidă și ștearsă la cel mai intens șofran, galben-auriu. Când ploaia încetează și soarele luminează iar, câmpiile par că se aprind. E ca și cum apa ar fi spălat fiecare fir de iarbă, l-ar fi lustruit, pentru a-i dărui Soarelui o oglindă în care să-și reflecte perfecțiunea.
Agricultorii iscusiți cunosc cu precizie acele momente din fiecare anotimp în care devin artiștii care preschimbă peisajul. Porumbul are o perioadă anume în care trece de la galben pal la auriu – anunțând astfel că e timpul să fie cules.
În tradiția creștină, gloria lui Dumnezeu a fost întotdeauna reprezentată în termeni de lumină, ca o expresie a supremei Frumuseți dumnezeiești. Întreaga lumină semnifică astfel o manifestare a Frumuseții dumnezeiești.
Din punctul de vedere al fizicii, galbenul apare în urma absorbției culorilor roșu și verde. Roșul culoarea vieții, a sângelui, a focului; verdele este culoarea creșterii și a speranței. Nu e de mirare, prin urmare, că galbenul le înglobează pe amândouă și aduce atât de multă strălucire.
Cea mai luminoasă încăpere din orice muzeu din lume se află în muzeul Tate Britain – Galeria Clore, care adăpostește lucrările faimosului pictor William Turner. El a pictat cel mai îndeosebi oceanul, pe care îl învăluia cel mai adesea în lumina de aur a asfințitului. Turner considera galbenul un fel de mamă a esențelor, sursa din care totul se ivește și crește. De aceea adeseori, în picturile sale, Lumea materială (cu obiectele ei) pare a se estompa pe măsură ce lumina se amplifică, dezvăluind cumva o poartă către un alt Univers. Turner e considerat un maestru al reprezentării luminii în pictură, deși pigmenții folosiți de el sunt incredibil de delicați și fini.
Fragment din articolul Înveșmântați în culorile mirifice, îmbrățișați de o dumnezeiască frumusețe
din revista Yoga Magazin nr 111/112