Prin intermediul unei evoluții spirituale conştiente omenirea poate ieși de sub condiționarea genetică (II)

În numărul trecut al revistei Yoga Magazin, Bruce Lipton vorbea despre falsul mit al geneticii, şi cum anume am fost păcăliţi să credem în el, căzându-i astfel victime. În continuare el ne ajută să ieşim de sub incidenţa mitului şi ne oferă o soluţie salvatoare pentru a ieşi din starea de victimizare, alegând în mod conştient să fim responsabili pentru propriile noastre acţiuni.

Modifică-ți percepția, transformă-ți viața
Gândeşte-te, de ce ai nevoie când eşti o victimă? Ai nevoie de un salvator. Dacă ai un salvator disponibil, trebuie să îl plăteşti. Dacă îl plăteşti, ce face? Te ajută să scapi de probleme. Dacă analizaţi puţin, în Statele Unite plătim de două ori mai mult pentru sănătate decât majoritatea altor ţări. Avem cam cea mai bolnavă populaţie de pe planetă. Deci este o neconcordanţă între cât plăteşti şi cât de sănătos eşti. De fapt, cu cât plăteşti mai mult, cu atât eşti mai puţin sănătos. Poate ar trebui să priveşti puţin în interior, ca să vezi cum trebuie să rezolvi asta. Dar am muşcat momeala cu victima şi ne spunem: „sunt o victimă, nu pot să fac nimic“.
O altă invenţie este proiectul Genomul uman, ultimul proiect în biologie. Căci s-au gândit că, ştiind cum are loc controlul genetic, ai nevoie doar de o listă de gene. Şi ce pot să fac cu ea? Dacă-mi vine un pacient, îi spun: „Ai avut o problemă, pot să te repar prin ingineria genetică.“
Vine cineva la cabinet şi spune: „Ştii, nu cânt prea bine. Ai vreo genă de-a lui Mozart în dulap?“ Conceptul de inginerie genetică a creat ideea că „te putem schimba schimbându-ţi genele“. Aşa că s-a realizat proiectul Genomul uman. Este interesant, deoarece înainte de a face proiectul ei ştiau deja că au nevoie de minimum 150.000 de gene. De unde ştiau? Simplu. Gena este planul pentru proteină, cărămida de construcţie a trupului. Avem cam 150.000 de proteine, e nevoie de o genă pentru fiecare proteină, faceţi calculul. 150.000 de proteine necesită 150.000 de gene. Cei mai entuziasmaţi au fost cei din industria farmaceutică, care au spus: „150.000 de gene înseamnă 150.000 de medicamente noi!“. Vă daţi seama cât de încântaţi au fost de acest proiect, de faptul că vor patenta fiecare genă pe care o vor folosi în cercetare. Ce s-a petrecut? Au terminat proiectul Genomul uman. Au patentat fiecare genă, nici nu mai sunteţi proprietarii propriilor gene. Companiile farmaceutice sunt proprietarii.
Dar ştiţi ceva? Mamei Natură nu îi este pe plac. Mamei Natură nu îi plac oamenii care fac aşa ceva. Şi ce face ea? Le pune beţe-n roate. Când au numărat în final genele, rezultatul a fost 23.000. Lipsesc peste 125.000 de gene. S-a arătat că orice organism, cât de mic, are 23.000 de gene. Credinţa că suntem genetic superiori se dovedeşte falsă. Avem acelaşi număr de gene ca cele mai mici animale. De ce este semnificativ? Pentru că modelul este greşit. Dacă ştiinţa spune că ai nevoie de 150.000 de gene, înseamnă că ştiinţa a înţeles greşit cum funcţionează genele, deoarece sunt doar 23.000. Savanţii prinşi cu mâţa-n sac au spus: „Hopa! Am făcut o greşeală! Am investit atâţia bani, hai să nu mai vorbim despre asta, căci sunt prea mulţi bani în joc.“ Zilnic apare câte un articol în ziare care spune că genele controlează una, alta, eşti o victimă pentru că ai această genă.
Şi iată că a reieşit că toate acestea sunt false. Nu există nicio bază. E o ştiinţă complet nouă. Convingerea că genele controlează viaţa a dus la convingerea că nucleul celulei este creierul celulei. Care este legătura? Majoritatea genelor sunt situate în nucleul celulei. Dacă genele controlează viaţa, nucleul e centrul de control al vieţii. Aşa am căpătat concepţia care există azi în manuale. Nucleul este creierul celulei, deoarece în el se află genele care deţin controlul. Interesantă poveste!
Dacă scot creierul dintr-un organism, ce se petrece? După cum ne aşteptam, organismul moare. Dar dacă extrag nucleul dintr-o celulă, acesta fiind creierul, ce se petrece? Acest procedeu de extragere a nucleului celulelor e folosit în cercetări. Ce se petrece dacă extragi creierul celulei? Răspunsul este: nimic! Celulele rămân în viaţă, comportamentul lor este neafectat. Multe celule pot trăi două sau mai multe luni fără gene. Deci credinţa că genele controlează viaţa este total eronată.
Genele nu controlează nimic! O să vă spun ceva. Genele sunt planuri. Doar planuri. Ce importanţă are asta? Mergeţi la un arhitect. Arhitectul lucrează la un proiect, te apleci peste umărul lui şi îi spui: „Scuzaţi-mă, proiectele la care lucraţi sunt pornite sau oprite?“ Te va privi şi va spune: „Ce vrei să spui? Proiectele nu pot fi pornite sau oprite.“ Exact! Nu există „pornit“ sau „oprit“ la o genă. Gena este un plan, un proiect. V-aţi închinat ani de zile templului genelor care controlează viaţa, iar ele nu aveau niciun control. Genele nu se pot controla nici pe ele, nu au nici „pornit“, nici „oprit“. Genele nu ştiu ce este necesar, de ce este necesar şi când este necesar.
Trăim într-o lume care spune că genele controlează totul. Se dovedeşte că genele nu controlează nimic! Tu controlezi genele. Mintea şi percepţiile tale fac ca genele să fie selectate, activate, şi îţi poţi rescrie orice genă din trup. Poţi crea 30.000 de variaţii ale fiecărei gene din trup prin modul în care trăieşti. Când te gândeşti la sănătate, ea nu este o reflectare a genelor, ci o reflectare a vieţii tale şi a modului în care o trăieşti. Este o oglindă pentru tine. Dacă nu eşti bine, nu e din cauză că ceva este organic în neregulă, ci e din cauză că nu eşti în armonie cu biologia. Aici tragem linia.
Nu suntem victimele genelor, genele nu controlează nimic. Nucleul nu este creierul.
Iar această descoperire a dus la o nouă ramură în ştiinţă, epigenetica. Care e diferenţa? Control genetic înseamnă controlul exercitat de gene. E ştiinţa după care ne-am ghidat. Da, dar ce este controlul epigenetic? Vreau să spun că acest mic „epi“ aceste trei litere, acest mic prefix, transformă întreaga lume în care trăim. De aceea, când spun control genetic, înseamnă controlul exercitat de gene. În asta aţi crezut. Aţi crezut că sunteţi victimele genelor. Acum spun „control epigenetic“, ce e acel „epi“? „Epi“ înseamnă „deasupra“. Când spun „epidermă“ înseamnă stratul de deasupra dermei, adică pielea. Acum spun „control epigenetic“. Ce înseamnă asta? Control asupra genelor. Controlul nu se realizează la nivelul genelor şi nu s-a realizat vreodată. Controlul stă în percepţia asupra lumii. Schimbă-ţi percepţia şi-ţi vei schimba structura genetică. Schimbă-ţi convingerile şi-ţi vei schimba sănătatea. Asta este baza a ceea ce numim efectul placebo. Ai crezut că te vei însănătoşi şi te-ai însănătoşit. Tu schimbi structura genetică. Aici este greşeala când ne focalizăm pe efectul placebo. De ce? Spunem că doar gândirea pozitivă te poate ajuta. Pot lua o pastilă de zahăr şi, dacă cred că mă vindecă, mă vindec după ce o iau şi voi spune: „Da, efectul placebo.“ Acest fapt trebuie subliniat, deoarece mulţi nu sunt conştienţi.

ADN-ul nu îți decide destinul
Nu efectul este important, ci efectul nocebo. Ce este efectul nocebo? Apare aici o gândire negativă, nocivă. O gândire negativă te poate ucide sau îmbolnăvi, tot aşa cum gândirea pozitivă te poate vindeca. Psihiatria şi psihologii spun că 70% din gândurile noastre sunt negative şi redundante. Zilnic avem gânduri care ne perturbă starea de sănătate. Gândurile subminează sănătatea. Schimbând gândurile, epigenetica, ne vom modifica expresia genetică. Nu eşti victima genelor tale.
Ce am scris în cartea mea Biologia credinţei ajunge acum la marele public. În revista Discover există un articol intitulat „Noua genetică“. ADN-ul nu este identitatea ta. Da, epigenetica a spus că nu eşti ADN-ul. Îţi poţi modifica ADN-ul prin modul de a trăi. Recent, pe coperta revistei Time din ianuarie a apărut un articol: „De ce ADN-ul nu îţi decide destinul?“ Este un articol de epigenetică.
Rescriem un sistem de convingeri care ne-a umilit, ne-a limitat şi ne-a îmbolnăvit. Dacă mintea ta determină recunoaşterea sau citirea genelor, ce se petrece dacă îţi hrănesc mintea cu ideea că ai cancer? Dacă îţi hrănesc mintea cu ideea că ai Alzheimer în familie şi ar fi posibil să îl ai şi tu? Problema e că doar de atât e nevoie ca să te îmbolnăveşti, convingerea că poţi face Alzheimer sau cancer. S-a arătat că doar 10% din cazurile de cancer sunt ereditare. 90% din cazuri se datorează stilului de viaţă şi modului de a trăi.
E interesant, deoarece s-a făcut recent un studiu asupra copiilor adoptaţi de familii care au cazuri de cancer. Ce a fost relevant? Copilul adoptat se îmbolnăvea de cancer cu aceeaşi probabilitate ca şi ceilalţi copii. Interesant e că acel copil avusese o structură genetică complet diferită. Cancerul s-a datorat venirii în familie şi deprinderii comportamentului, nu genelor care cauzează cancerul. Dacă îţi schimbi convingerea că ai cancer, ce se poate petrece? Răspunsul este: remisie spontană. Trebuie să-ţi schimbi convingerile ca să-ţi modifici structura genetică. Acesta este efectul placebo.
Mă întorc la percepţia-mit numărul 2. Care e consecinţa? Ideea victimizării pe care aţi adoptat-o. Da, cam asta e despre controlul genetic.
Dar cum rămâne cu controlul epigenetic? Acesta schimbă modul în care trăim pe planetă. De ce? În primul rând, mintea controlează genele. Poţi crea 30.000 de variaţii ale fiecărei gene din trup prin felul în care gândeşti. Înseamnă că tu eşti cel puternic, cel care modelează genele. Deţii controlul absolut al vieţii tale, nu eşti victima forţelor din afara ta. Îţi creezi viaţa, din păcate cu ajutorul celor ce ţi-au dat informaţii despre viaţă, iar tu le-ai crezut, dar acum a sosit momentul să preiei controlul. Pentru că îţi poţi schimba viaţa, poţi crea sănătate şi armonie când înţelegi natura minţii şi modul ei de operare.  De aici vine puterea.
Din păcate trebuie să vă spun şi asta, deşi oamenii nu vor să audă. Când înţelegi acest lucru, înţelegi de ce trebuie să fii responsabil. Îţi creezi viaţa prin gândurile tale. În loc să dăm vina pe gene, pe familie, pe mediu, şi pe multe altele, trebuie să realizăm că suntem personal responsabili. Asta creează o problemă pentru mulţi oameni, deoarece le spun: „Ţi-ai controlat singur toată viaţa.“ Oamenii privesc retrospectiv şi spun: „Nu vreau să fiu responsabil pentru toate astea. A fost atâta boală şi furie, atât de multe probleme, genele trebuie să fie de vină, nu eu.“ Le spun: „Nu, tu eşti de vină!“ Mulţi spun: „Nu pot să cred.“ Şi ce se petrece? Ce apare imediat în mintea lor? Vinovăţie, ruşine, victimizare, învinovăţire. Încep să spun: „Nu pot să îmi asum toate astea, deci nu cred în povestea asta.“ Dar iată ce am să vă spun: trecutul este irelevant. Dacă nu ai ştiut cum funcţionează, nu te poţi învinovăţi. Victimizare, ruşine, vinovăţie, aceste cuvinte nu se aplică. Dacă nu ştii să conduci un vehicul, nu te poţi învinovăţi că nu merge, trebuie să înveţi să conduci. Adevărul e că trecutul e irelevant, dar acum viitorul este al tău, căci înţelegi cum funcţionează. De azi înainte responsabilitatea este a ta. Nu eşti responsabil pentru trecut, nu ai ştiut cum funcţionează. A apărut o transformare în viaţa ta.
Percepţia-mit numărul 3: evoluţia este un proces aleator. De unde ne-a venit ideea asta? De la teoria lui Charles Darwin numită acum neo-darwinism, noua versiune a teoriei darwiniste, bazată pe molecule şi gene. Există doar doi paşi în evoluţie:
A . mutaţie aleatoare, urmată de
B . selecţie naturală.

Boala nu este o coincidență
Pasul A, mutaţia aleatoare, înseamnă că atunci când celulele se divid, apare uneori o eroare în copierea materialului genetic care duce la o mutaţie. A fost un accident, nu a fost intenţionat. Cum apar aceste mutaţii? Doar un accident? Dacă este doar un accident, asta spune ceva despre modul cum trăim. De ce suntem aici, pe această planetă? Oamenii de ştiinţă spun că nu există niciun scop al existenţei noastre pe planetă. E doar o sumă de accidente. Care e relaţia noastră cu mediul? Ei spun că nu avem legătură cu mediul, s-a „întâmplat“ să fim în acest mediu, dar nu suntem legaţi de el, căci am ajuns accidental aici. Aceasta este o problemă fundamentală cu care ne confruntăm acum. Putem să subminăm mediul, să distrugem ecosfera, dar ecosfera e cea care ne-a crescut, nu accidental, ci intenţionat. Nu am ajuns aici accidental, am fost programaţi să fim aici dintr-un motiv foarte precis. Trebuie să înţelegeţi că evoluţia nu este un proces aleator.
Un articol din 1988 al geneticianului britanic John Cairns descria un experiment făcut de el. A luat o bacterie mutantă care nu putea digera lactoza. Era o genă imperfectă. A luat aceste bacterii şi le-a pus într-un vas Petri în care singura hrană a fost lactoza. Dacă ai fi una dintre bacterii, ai spune: „Nu, mulţumesc. Nu pot digera asta. Iată-mă într-o mare de lactoză, pe care nu o pot folosi.“ Crezi că celulele nu se vor dezvolta. Nu vor creşte pentru că nu pot extrage nutrienţii din lactoză. Nu se pot divide, nu se pot înmulţi, nu se pot dezvolta. Dar a descoperit că toate celulele din vasul Petri s-au dezvoltat. Cum s-a putut petrece asta?
Şi iată ce a descoperit: într-un mediu stresant, organismul îşi va modifica în mod selectiv genele asociate cu problema. În acest caz organismul va schimba genele pentru a elimina problema. Vreau să spun că bacteriile au transformat gena rea într-una bună. Nu au schimbat totul, au ales exact gena care trebuie schimbată. Cel mai primitiv organism de pe planetă poate alege ce genă trebuie să se modifice pentru a se adapta la mediu. Cu alte cuvinte, organismele nu au suferit mutaţii aleatoare, ci ceea ce numim mutaţii adaptative.
Se aplică asta şi în cazul nostru? Se aplică peste tot. Începând de la bacterii. Ne putem provoca şi cancer din cauza stresului. Ba mai mult, stresul ESTE cauza cancerului. Vreau să vă spun ceva foarte interesant. Gândiţi-vă la asta, este amuzant. Trăim într-o lume în care bărbaţii şi femeile sunt egali. Femeile au tras lozul necâştigător. Multe femei spun: „Mi-aş fi dorit să nu fi fost femeie în această situaţie, m-aş fi descurcat mai bine.“ Şi le spun: ai mare grijă
ce-ţi doreşti. Pentru că poţi să faci cancer de sân, pentru a elimina partea din tine care te face să fii femeie. Apoi descoperi dintr-o dată că nu mai eşti femeie, eşti doar o persoană.
Stresul cauzează bolile. Bolile pe care le ai nu sunt simple coincidenţe. Şi ştiţi ce îmi place la asta? Conform cărţii lui Louis Hay, Poţi să îţi vindeci viaţa,bolile nu sunt coincidenţe, sunt legate de felul în care trăieşti. Trupul şi sănătatea sunt o oglindă a percepţiilor şi a reacţiilor tale. Nu-ţi place ce se petrece în trup? Nu-ţi schimba trupul, schimbă-ţi percepţiile şi reacţiile. Brusc, conceptul conform căruia evoluţia este întâmplătoare se dovedeşte a fi fals, căci noi ne adaptăm la situaţii. Dar ce înseamnă asta? Înseamnă că niciun organism nu a ajuns întâmplător acolo unde e. Orice organism ajunge într-un loc anume pentru a se adapta la o situaţie anume. Natura introduce organisme în mediu pentru a păstra armonia şi echilibrul. Când un mediu este dezechilibrat, ce face natura? Aduce un alt organism, pentru a restabili echilibrul. Inevitabil, asta va duce la un alt dezechilibru şi va apărea alt organism. De câte ori natura introduce un nou organism în procesul evolutiv, acesta este mai puternic şi mai inteligent.

E timpul să învățăm lecția armoniei
Deci semnificaţia acestui fapt este că nu am ajuns aici accidental, ci cu scopul de a păstra armonia şi echilibrul în mediu. Băştinaşii americani au ştiut asta din prima zi. Spuneau că suntem aici ca să îngrijim grădina. Suntem aici să avem grijă de planetă. Priviţi ce am făcut cu indienii. Am omorât indienii şi acum omorâm planeta. Despre asta e vorba, dar mai avem timp să ne trezim. Din fericire, mulţumim lui Dumnezeu că mai există băştinaşi americani şi alte populaţii indigene în lume ca să ne spună cum să trăim pe această planetă, cum să fim în armonie cu natura, cum să devenim partenerii ei. În acest proces, natura nu a creat doar alte organisme, ci organisme mai inteligente. A făcut-o dintr-un motiv întemeiat. Suntem în stadiul uman şi priviţi câte cunoştinţe avem. Care e scopul acestei cunoaşteri? Nu ca să ne mândrim, să spunem: „Uite ce deştept sunt“, „Uite ce examene am promovat!“. Naturii nu-i pasă de asta. Ea vrea să ştie dacă prin cunoaşterea ce ţi-a fost dată poţi crea un mod de viaţă care să nu distrugă natura. Despre asta e vorba.
Putem trăi lăsând cât mai puţine urme, fără să distrugem grădina? Putem trăi cu tehnologia care ne întreţine? Problema este că această tehnologie subminează mediul. Evoluţia noastră merge într-o direcţie total greşită. Ar trebui să urmărim zi de zi să aflăm cum trebuie să trăim fără să distrugem planeta. Asta e prima noastră misiune şi directivă. Evoluăm prin comunitate şi prin tehnologie. Multă lume spune: „Tehnologia e problema. De exemplu televiziunea, priviţi ce le-a făcut oamenilor.“ Adevărul este că nu tehnologia este problema, ci modul în care o folosim. Cu alte cuvinte, problema e a noastră ca operatori, nu a tehnologiei. Tehnologia este necesară şi de ajutor. Iată un punct interesant. Când te uiţi în oglindă şi te vezi ca fiind o individualitate, ai o percepţie greşită. Eşti o comunitate de 50 de trilioane de celule. Deci când spun „eu“, vorbesc în numele unei comunităţi de 50 de trilioane de celule. Ce vreau să spun despre această comunitate?
Ele creează o tehnologie pe care nici măcar oamenii nu o pot crea. Celulele trupului vostru au creat o tehnologie care controlează mediul. Filtrăm aerul, filtrăm sângele, avem grijă de sistem, reparăm defecţiunile, reconstruim totul. Cum se poate aşa ceva? Celulele sunt inteligente. Şi-au folosit inteligenţa pentru a crea o tehnologie. Dacă am putea emula celulele, am avea şanse mai mari să supravieţuim pe planetă, deoarece au fost aici de milioane de ani şi sigur au multe să ne înveţe.
Percepţia-mit numărul 4, ultima şi, din păcate, cea mai importantă: evoluţia urmăreşte supravieţuirea celui mai adaptat. A fost greşeala lui Charles Darwin, care a creat o poveste bazată pe principiile altui individ, pe cele ale lui Thomas Malthus, care de fapt înfiinţase o şcoală de gândire numită „Şcoala pesimismului“. Nu e genul de şcoală în care mi-aş dori să mă înscriu, de a avea mulţi adepţi. Despre ce era vorba în această şcoală? Thomas Malthus a spus un lucru foarte simplu: plantele nu se dezvoltă în acelaşi ritm cu animalele. Animalele se reproduc şi îşi dublează populaţia tot timpul. Dar plantele nu pot face asta. Şi ce dacă? Dacă populaţia de animale continuă să se dubleze, iar plantele nu pot ţine ritmul, ce se va petrece în mod inevitabil? Vor fi mai multe animale decât plante cu care să se hrănească. Ce se va petrece atunci? Va fi o luptă pentru hrană. Şi astfel, Darwin a creat toată teoria evoluţiei, care spune că suntem într-o luptă eternă pentru a obţine hrana necesară supravieţuirii, concurând cu ceilalţi şi învingându-i într-o bătălie de tip învingător-învins. Asta e natura lumii în care trăim. Îmi spun că merit să am succes pentru că, evolutiv, sunt pe un nivel mai înalt. Sunt mai adaptat ca acei oameni care nu au hrană.
Acesta e sistemul de convingeri în care trăim. Din nou, totul se bazează nu pe mutaţia aleatoare, ci pe a doua componentă, selecţia naturală. Cu alte cuvinte, când se produce o mutaţie, întrebarea este: îţi sporeşte abilităţile de supravieţuire sau le compromite? De ce este relevant? Nu vom şti până când nu vom creşte şi... vom concura!
Şi când te înscrii în competiţie, lupţi pentru supravieţuirea celui mai adaptat, pe asta se bazează teoria. Dar ce a făcut pentru noi teoria supravieţuirii celui mai adaptat? A spus că evoluţia se bazează pe o luptă eternă. Viaţa nu poate fi uşoară! Dacă te afli în lumea asta, va trebui să lupţi şi să lupţi, pentru a rămâne în viaţă. În al doilea rând, frica de a pierde creează competiţie. Competiţia duce la violenţă, iar violenţa duce la război. Ce spune, în esenţă, asta? Ajungem la război, la violenţă şi concurăm unii cu alţii, din cauza fricii că, dacă nu îi ucidem nu va mai fi suficient pentru noi. Am clădit lumea pe ideea că învingătorii îi înving pe cei cu înzestrare genetică „mai slabă“. Astfel am creat lumea bazată pe luptă şi competiţie violentă, iar competiţia în care suntem este o luptă cu învingători şi învinşi. În orice competiţie există un învingător şi un învins, asta e perspectiva darwinistă.

Natura încurajează cooperarea speciilor
Important e să înţelegeţi definiţia termenului de competiţie. Iată care e definiţia originară. Competiţie înseamnă a năzui împreună. A face eforturi împreună. Înseamnă că, dacă oamenii sunt în competiţie, cineva va câştiga, dar câştigătorul îl va face pe cel de pe locul doi să facă eforturi mai mari să câştige şi pe cel de pe locul trei la fel. Competiţia îi face pe toţi să facă eforturi mai mari. Acum ne uităm cine câştigă şi cine pierde, dar nu ăsta era scopul.
Un articol din revista Nature  scris de Timothy Lenton, intitulat „Gaia şi selecţia naturală“ spune că „evoluţia se bazează pe cooperarea speciilor“. Evoluţia este o cooperare, nu competiţie! Înainte ca oamenii să apară, toată grădina era o cooperativă. Când am apărut noi, oamenii, am distrus grădina. De ce? Am fost singurii care nu am cooperat cu lumea. De aceea natura este pusă să aleagă dacă să ne lase să ne învăţăm lecţiile sau să ne elimine din competiţie, să scape de oamenii de pe planetă. Aici suntem acum, cu asta ne confruntăm în lumea în care trăim.
Mă întorc la lumea prezentă în care trăim după aceste reguli. Cum va arăta lumea viitorului? Cu noua înţelegere, va arăta aşa: supravieţuieşte cel mai dispus să se adapteze, cel mai cooperant. Acele elemente cooperante sunt încurajate de natură să se afle aici. În mod evident, acum facem parte din această categorie. Evoluţia se bazează pe cooperare şi comunitate. În acest moment suntem într-o comunitate. Este foarte important să înţelegem că atunci când lumea se agită ceva mai mult, ca acum, şi nu am atins încă punctul culminant, evoluţia se face rapid. În acest proces al evoluţiei, am să vă spun un secret: intraţi în comunitate! Comunitatea e cea care vă va permite să supravieţuiţi când lumea este instabilă. Natura încurajează cooperarea şi comunitatea, vrea ca viaţa pe planetă să fie motivată de iubire şi altruism.
Chiar şi animalele se ajută între ele. Animalele inferioare învaţă că cel care ajută pe altul va primi ajutor din partea grupului. Toţi ştiu asta, cu excepţia oamenilor. Suntem singurii care nu ştim. Adevărul este că, atunci când vom învăţa să trăim în iubire, când vom învăţa să facem lucruri pentru alţii, ceea ce oferim ni se va întoarce, căci ne vor ajuta şi ei la rândul lor. Vom începe să trăim într-o lume diferită.
E aşa cum ne-au spus nativii americani, că evoluţia se bazează pe capacitatea de a trăi în armonie şi echilibru cu natura. Totuşi, este lucrul pe care continuăm să îl subminăm şi să îl distrugem, fără să recunoaştem ce facem şi de ce. Şi asta ne face să ne îndreptăm spre propria distrugere. Dacă privesc de-a lungul evoluţiei noastre, observ că am trecut prin diferite cicluri şi nu s-a încheiat încă, dar suntem aproape de final.
Privind aceste cicluri, vă pot spune ceva foarte interesant. Urmărindu-le retrospectiv, vedem că am început cu animismul, când credeam că tot ce e material este şi spiritual. Punctul de întâlnire a fost cel de echilibru şi armonie. Apoi am început să punem accent mai mult pe spiritualitate. Politeismul a creat nişte zei. Monoteismul a spus că există un singur Dumnezeu, un singur spirit ce nici măcar nu este pe această planetă. În faza monoteistă am fost atât de implicaţi în domeniul spiritual, încât am exclus planul material, considerându-l a fi o problemă. Dacă eşti focalizat pe planul material, nu mai eşti aproape de Dumnezeu. În acea civilizaţie ni s-a spus să nu ne conectăm la această lume fizică, deoarece ne îndepărta de scopul de a ajunge într-o lume mai bună. Am trecut apoi linia de mijloc şi am coborât într-un loc numit deism.
Despre ce e vorba în deism? Iată despre ce e vorba. În anii 1700 exista o filosofie, Iluminismul. O filosofie în care se credea că oamenii pot trăi într-o lume utopică, într-o grădină, în armonie şi iubire; această viziune frumoasă s-a numit epoca iluminismului.
De unde a venit această filosofie? La început au fost doi filosofi. John Locke în Anglia şi Jean Jacques Rousseau în Franţa. Rousseau este cel care ne-a dat acea lume utopică. De unde a luat Rousseau ideea acestei lumi utopice iluminate? Şi aici e partea amuzantă! A studiat amerindienii. A studiat amerindienii şi i-a numit nobilii sălbatici. A descoperit cum trăiau indienii în armonie unii cu alţii, cum erau Statele Unite ale Indienilor acum 500 de ani, înainte de a ajunge europenii aici. A descoperit că trăiau în armonie şi pace, că cei care au venit aici din Europa, urmându-şi visul, au devenit ei înşişi amerindieni.
Şi-au părăsit lumea împărţită în clase, clasa superioară şi cea inferioară. Dacă erai născut în clasa de jos, rămâneai acolo pe viaţă. Dacă erai născut în clasa superioară, la fel. Ce oferea însă noua lume utopică? Nu contează în ce clasă te-ai născut, dacă vii în Lumea Nouă, ai şansa să faci tot ce poţi cu viaţa ta, fără a fi limitat din naştere. Brusc, lumea a început să citească despre viaţa frumoasă a indienilor şi au fost atât de încântaţi încât au început să vină din toate colţurile lumii pentru a crea o nouă ţară.

Avem nevoie de îmbrățișarea Mamei
Pe ce sistem de convingeri se baza asta? Pe motivul venirii lor, epoca iluminismului. Iluminismul era de părere că Spiritul şi materia sunt unul şi acelaşi lucru, cum spuseseră şi indienii cu sute de ani înainte. Au venit în această ţară şi au început să-şi dea seama că natura şi Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru. Politicienii erau şi oamenii de ştiinţă: Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, primii deişti, studiau natura pentru a-l înţelege mai bine pe Dumnezeu. Au venit aici să trăiască viaţa indienilor. Şi ce au făcut? Au luat fundamentul culturii indiene, politica lor şi au format sistemul american. Ce vreau să spun cu asta? Indienii aveau un şef şi aveau două camere ale Congresului. Noi am luat exact aceste lucruri, doar că am greşit puţin. Am adus puţin din bagajul european şi aici a apărut problema. Indienii îşi alegeau un şef, de aceea i-am luat ca şi model.
Cum o făceau? Numai femeile aveau voie să voteze. Femeile erau înţelepte. Da, femeile îşi doreau un lider puternic, dar şi binevoitor, un lider bun, care să ajute comunitatea, nu pe cel puternic aşa cum ar fi ales bărbaţii. Au creat o cameră a reprezentanţilor, pentru că şi indienii aveau una. Apoi au înfiinţat ceva numit Senat. Era Consiliul bunicelor. Doar bunicile puteau fi în acel consiliu. De ce?
Deoarece aveau înţelepciunea de a declara război sau pace, de a decide viitorul civilizaţiei lor. Aşadar europenii au venit să copieze modelul indienilor, dar au adus acea idee europeană că femeile nu au acest statut. Au creat o naţiune aproape la fel ca cea indiană, dar eşecul a provenit din lipsa de înţelegere a puterii femeilor, a înţelepciunii pe care o au, puterea comunităţii reprezentate de femei. Au fost lăsate pe dinafară de guvernanţi.
Eliminarea lor de la guvernare ne-a transformat într-o lume războinică, în care am ales conducători care să susţină războiul. Aşa trăim şi azi. Şi totuşi e necesar să ne întoarcem şi să înţelegem convingerea simplă a nativilor americani. Băştinaşii americani au înţeles că natura şi Dumnezeu sunt una.
De fapt, daţi-mi voie să vă spun ceva. Intrăm într-o perioadă de Tea Party. Adepţii Tea Party ne spun că aceasta este o naţiune creştină a teocraţiei. Ei nu au citit niciodată Declaraţia de Independenţă, nici măcar prima propoziţie, pentru că în prima propoziţie a Declaraţiei de Independenţă se spune că această naţiune a fost creată în numele naturii şi a Dumnezeului naturii.
Ce înseamnă asta? Natura este Mama-Pământ, iar Dumnezeul ei este Tatăl-Cer. E exact ideea după care trăiau indienii. Trăim aici pentru Mama-Pământ şi Tatăl-Cer. Şi totuşi am lăsat-o pe mamă afară din ecuaţie. Acum o distrugem pe mama propriei noastre fundaţii, de aceea ne confruntăm cu propria noastră extincţie. E timpul să ne schimbăm sistemul de convingeri.
Şi acum revine şi ştiinţa. Sistemul a fost creat de către deişti. Noua ştiinţă este o ştiinţă a deismului. Noua ştiinţă spune că există un spirit şi o lume materială. Nu le poţi separa, sunt unul şi acelaşi lucru. Am părăsit punctul de echilibru, deoarece în acest punct, în 1859, Darwin ne-a dat teoria sa ştiinţifică şi atunci am început să realizăm că trupul este făcut din ADN şi am atins apogeul materialismului în 1953, când am spus: „Ştiu cine eşti! Eşti un automat genetic!“ Genele te controlează. Eşti ca un pasager de pe bancheta din spate a vehiculului vieţii. Şi spui: „Aş vrea să o iau la stânga!“ Uneori însă, el o ia la dreapta. Atunci realizezi că nu eşti nici măcar conducătorul vehiculului. În 2001 când a fost creat proiectul Genomului Uman am început să ne îndreptăm către spiritualitate. Până să se încheie proiectul Genomului Uman, mai mult de 50% din populaţie căuta o metodă alternativă, complementară, integratoare de vindecare, în locul medicinei alopate. Am descoperit apoi că totul este energie. Totul este Spirit. Acesta e noul mod de vindecare.
Ne îndepărtăm de conceptul conform căruia suntem un corp fizic, mecanic, şi intrăm într-un nou domeniu în care eşti o fiinţă spirituală care se bucură de realitatea fizică. Când vom înţelege asta, vom înţelege că realitatea noastră spirituală e cea care ne conferă biologia şi lumea în care trăim.

Suntem celule în trupul umanității
Deci încotro ne îndreptăm? Unde credeţi că va fi următoarea oprire pe această mică hartă? Ne întoarcem la linia de mijloc, la punctul de echilibru dintre materie şi Spirit. Ne întoarcem la înţelegerea nativilor americani care ne-au spus că suntem aici pentru a îngriji grădina, pentru a trăi în armonie cu natura şi cu ceilalţi, că planeta este o grădină şi ar trebui să o privim ca atare, fără să distrugem fundaţia pe care trăim. Un nou sistem de convingeri se naşte.
Conform indienilor, am ajuns aici prin amestecul caracteristicilor fizice ale Mamei-Pământ cu energia şi Spiritul Tatălui-Cer. Dar am ajuns aici de asemenea şi prin mutaţii adaptative. Nu a fost un accident, am fost creaţi de natură ca parte a unui sistem echilibrat. De ce suntem aici? Cum au spus şi indienii, suntem aici să îngrijim grădina. Dar şi ca să devenim conştienţi, conştiinţa ne permite să trăim fără să subminăm complet fundaţia pe care ne-o oferă Pământul.
Ce e de făcut? Răspunsul este dat de indieni: să trăim în echilibru cu natura, să învăţăm să ne adaptăm tehnologia pentru a lăsa cât mai puţine urme, ca să putem supravieţui pe planetă.
Ultima şi cea mai importantă idee. Când v-am vorbit mai devreme despre evoluţie, era vorba despre un concept al teoriei darwiniste, unde evoluţia e un proces continuu care produce schimbări imperceptibile de-a lungul a milioane de ani. Este absolut fals. Evoluţia nu este un proces continuu, nu a fost niciodată aşa. Evoluţia are puncte de oprire şi de pornire. Semnificaţia acestui fapt este că, dacă înţelegem aceste puncte, înţelegem încotro ne îndreptăm. Vreţi să ştiţi încotro ne îndreptăm? Iată cum funcţionează.
Am început la primul nivel ca bacterii, singurele celule care existau. În milioane de ani, bacteriile au învăţat să se unească şi să formeze mici colonii de bacterii, cu membrană în jurul lor. De ce? Pentru că doi pot trăi la fel de ieftin ca unul. Cu cât mai multe bacterii trăiau în armonie, mai uşor le era să lucreze împreună şi să aibă condiţii de supravieţuire. În final acele colonii de bacterii au evoluat către ceva numit amoebă. Când priveşti amoeba ca pe o celulă, este de fapt o comunitate de bacterii.
Amoeba este o celulă identică cu cele care ne alcătuiesc şi pe noi. Ce au făcut amoebele? Când şi-au încheiat evoluţia care de fapt este evoluţia comunităţii, amoeba a devenit o entitate singulară. Iar acea entitate s-a agăţat de alte entităţi singulare, a creat colonii şi comunităţi. În final s-au format oamenii. Eşti o comunitate de 50 de trilioane de amoebe, dar ai devenit o unitate. Iar când ai devenit o unitate te-ai unit cu alte entităţi pentru a forma o colonie, şi ce-aţi făcut apoi? V-aţi unit din nou pentru a forma marea unitate numită umanitate. Evoluţia care are loc acum este evoluţia umanităţii, nu a oamenilor.
Ne-am încheiat deja evoluţia, nu noi ne transformăm.
Şi dacă îţi înţelegi întreaga putere, înţelegi modul în care am creat planeta, aşa cum e acum. Care e următorul nivel al evoluţiei? Nu evoluţia corpului uman, ci a unui superorganism, numit umanitate. Umanitatea există când şapte miliarde de indivizi trăiesc împreună într-un singur trup, suntem un trup care creează un trup mai mare.
Evoluţia anterioară? 50 de trilioane de celule care învaţă să trăiască într-o comunitate, în entitatea unică numită fiinţă umană. În evoluţia actuală, şapte miliarde de fiinţe umane formează o comunitate gigantică, numită umanitate. Umanitatea este superorganismul care apare pe planetă. Fiecare dintre noi, fiecare om e o celulă într-un trup ceva mai mare. Care este statutul umanităţii în lumea de astăzi? Nu-mi place să spun asta, dar umanitatea suferă de o boală autoimună gravă.
Boala autoimună înseamnă autodistrugere. Când în trup ai celule care încep să se lupte între ele, subminează sistemul şi ai o boală autoimună. Când privesc umanitatea, îmi spun că ne confruntăm cu o boală autoimună. Deoarece celulele, oamenii, se luptă între ei fără să cunoască faptul că suntem cu toţii parte al aceluiaşi organism viu. Când vom înţelege acest adevăr va apărea o lume nouă. Şi se petrece chiar acum, foarte rapid. Totul se dezintegrează.
Lumea aşa cum o cunoaştem se sfârşeşte şi acesta e un semn bun. Deoarece dacă nu se sfârşeşte, vom fi exterminaţi, asta se ştie. Sistemele se prăbuşesc, economia se prăbuşeşte, guvernele se prăbuşesc, lumea academică devine inutilă. Ocrotirea sănătăţii este în esenţă inutilă, o sumă de bani pentru o sumă de boli.
Toate sistemele se prăbuşesc. Asta nu înseamnă că trebuie să ne fie frică. Practic suntem în stadiul în care creăm o lume nouă, bazată pe convingeri noi, cele pe care le-am menţionat aici. Dar nu putem face asta cu sistemele existente. Ele sunt cauza problemei, căci aduc vechile convingeri în viitor. Este necesar să recunoaştem prăbuşirea sistemelor existente ca apoi să putem clădi o lume nouă, o nouă evoluţie.
Iar noi suntem creatorii culturali care ne deschidem calea către un viitor mai sustenabil, mai viabil decât cel pe care-l avem acum. Deci e important să continuăm aceasta, să continuăm şi să nu pierdem credinţa, speranţa, deoarece suntem pe drumul celui mai măreţ eveniment evolutiv care s-a văzut pe această planetă: convergenţa tuturor oamenilor către un singur sistem viu, pentru a împărţi grădina pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Bebe Mihăescu Bebe Mihăescu

Bebe Mihăescu este un nume care apare des în mass-media. Posturile de televi­ziune se întrec în a-l invita la emisiuni pentru că le crește spectaculos rata de audiență. Revistele care îndrăznesc să vorbească fără…

Cosmin Zidurean Cosmin Zidurean

Este medic în toată legea, chiar și dincolo de pragul cabinetului său. Ia faptul de viață, îl cercetează pe toate părțile, îl ascultă cu stetoscopul, identifică simptomele și pune diagnosticul. Cosmin Zidurean nu s-a culcat…

Glosar de termeni