Unde-s trei puterea crește. Uimitoarele aventuri ale unui cuplu împlinit

Motto: Orice asemănare cu realitatea este inevitabilă

 

... Adevărul e că eram slabi amândoi. Eu eram slăbiciunea ei, iar ea... slăbiciunea mea; devitalizaţi complet. Nu ne mai puteam da seama nici când celălalt era aşezat cu faţa sau în profil. Atât de subţirei, încât umblam doar în zilele fără vânt, ancoraţi puternic unul de altul, fiecare ţinând în buzunare greutăţi de natură vegetală. Levitaţia părea pentru noi un fenomen aproape firesc şi în curând... inevitabil. Nu se mai putea aşa; trebuia făcut ceva. Şi câte discuţii n-au fost... 

Până în ziua în care iubita a fost învigorată brusc de o idee genială, zicea ea. Nici nu am apucat bine să mă dumiresc despre ce este vorba că a doua zi m-am trezit cu el... în casă. Da, în casa noastră. Nu mă aşteptam la una ca asta din partea ei. Eram uluit, consternat, năucit până în ultima spiră a ADN-ului. Dar chiar şi aşa trebuia să-i respect alegerea. Suntem un cuplu spiritual şi ea - o fiinţă liberă. 

Ce-i drept, mă gândeam că preferă unul mai înalt, dar se pare că şi unul scund poate face treabă bună. Ce să mai zic? Gusturile nu se discută, iar liberul arbitru nici atât. Am convenit să mergem pe varianta ei şi să ne asumăm toate riscurile. Să-l integrăm gradat, dar fără exagerări! Să comunicăm orice dizarmonie şi, dacă e cazul, chiar să stabilim reguli. Trebuia acţionat cu mult bun simţ. 

Dar cu toate asigurările şi promisiunile din lume, o bănuială prindea contur în mintea mea; ea pusese ochii pe el. Când eram la masă îl fixa, când ieşeam din casă ultima privire lui îi era adresată, povestea tuturor prietenelor despre ultima achiziţie. Părea obsedată de el. Atunci am început să devin foarte atent la tot ce mişcă. Iubita îşi juca de minune rolul de fată cuminte, dar eu simţeam că ceva se petrece fără ştirea mea. Nu la mult timp după aceea, într-o noapte de Tripura Sundari, am avut şi dovada. 

Ne culcarăm destul de devreme după o consacrare nereuşită, când iubita coboară din pat tiptil tiptil, fără să pună nimic pe ea. Mă furişez şi eu în hol... unde... am ajuns faţă în faţă cu cel mai crud adevăr din casă. Uşa la el era deschisă, iar dinăuntru răzbătea lumina până la mine. Ea îngenunchease în faţa lui aşa goală cum era şi îşi mişca mâna rapid căutând să apuce cât mai mult. Mai întâi cu una, apoi cu ambele. Nici nu avea timp să respire. În timp ce îşi satisfăcea poftele îl privea fix, cu o dorinţă crescândă. N-am rezistat spectacolului jenant care mi se oferea, aşa că m-am întors în pat. Abia după o oră a apărut şi ea. Am studiat-o printre gene; o satisfacţie cosmică i se citea pe chip.

Din ziua aceea am început să glumesc pe seama lui. Câteodată îl deconectam chiar şi pe el. Ea se supăra foarte tare şi numai ca să-mi facă în ciudă se furişa în fiecare noapte la uşa lui. Puţin câte puţin, până a dat de gust. Apoi nu se mai sătura. Era un consum enorm, pe care abia puteam să-l mai suport. Mai ales că după ce făcea ce făcea, nici nu închidea bine uşa la el. Ca să văd eu că el era topit după ea. 

Ce să mai zic? Eu îl găseam destul de gol interior; dar pentru ea era sursa vieţii. Da, recunosc, jos era burduşit, dar sus? Sus nu avea nimic! Chiar şi aşa, iubita se înghesuia în el atât de des, încât îl făcea să vibreze tot. Şi era în stare, credeţi-mă. Pentru că se împlinise trupeşte bine de tot.

Dar testul cel mare a fost când l-a adus în camera noastră. Da! Tocmai în intima noastră cămăruţă, cuibuşor încărcat... Şi i-a găsit loc chiar lângă patul meu. Dar eu l-am împins lângă patul ei, ca să nu stea în curent. Am fost acuzat că l-am pus la zid. 

Eu? Ea era de vină. Se folosise de el zi şi noapte, zi şi noapte. Normal că nu mai mergea ca la început. Era terminat. Totul are o limită. Iar limita suportabilităţii a fost atinsă în ziua în care am primit factura cu regularizarea la curent. Am îngheţat amândoi. De aceea lansez o ofertă super-tentantă: cumpără cineva un frigider? Mai doreşte cineva să se vitalizeze?... 

 

de Robert Leontescu
Yoga Magazin 78/2012

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Vorbe de duh Vorbe de duh

Culmea sincronicităţii: a terminat de citit best-seller-ul „Cum să ai o erecţie de oţel” exact când a început andropauza.Cum îşi dau seama bărbaţii că au fost la înălţime în timpul actului erotic?…

Mic dicționar umoristic si vorbe de duh

Mic dicționar umoristic Orgoliu spiritual – credinţă idioată, dar fermă, că iluzia noastră este mai... tare decât iluzia celorlalţiLene – formă de manifestare a unui liber arbitru de... centru, ajuns pe tuşăOshawa –…

Glosar de termeni