Krishna - Triumful binelui absolut

Cu o săptămână înainte de a începe să practic yoga, acum mulţi ani, am primit cadou o ediţie veche a textului sanskrit Bhagavad Gita, tradus în română de Sergiu Al. George. O carte mică, despre care mi s-a spus că „o citeşti într-o oră“. Zis şi făcut. Numai că ora respectivă s-a limitat la prima pagină. Nu mi se părea deloc atât de simplă. De fapt, îmi părea atât de greoaie, încât am abandonat-o şi m-am concentrat asupra practicii, lăsând studiul pentru mai târziu.
Nu mică mi-a fost mirarea când, după o lună de trezit entuziast cu noaptea în cap pentru a face cele patru asane pe care le ştiam, misterul acestei cărţi a început să se destrame şi pentru mine. Fraze care înainte mi se păreau criptice, acum îmi dezvăluiau, într-o simplitate cuceritoare, adevărul despre cele mai importante aspecte ale vieţii. Zile întregi am trăit cu sentimentul pregnant că cineva îmi dă la o parte nenumărate draperii din faţa ochilor, care mă împiedicau să văd lumea aşa cum este de fapt. Citeam capitolele Gitei din nou şi din nou şi nu mă mai săturam de fascinanta experienţă. Bineînţeles că mi-am pus problema serios - cine este autorul.

Cine deţine secretul Bhavagad Gitei?
Istoricii spun că Vyasa, autorul întregii epopei hinduse Mahabharata, din care Gita reprezintă doar o parte. Dar mult mai mult mă atrăgea versiunea care spune că Bhagavad Gita este un text revelat de Krishna, cel care de altfel vorbeşte la persoana întâi în sutrele întregului tratat.
Cine este acest Krishna? Cum se face că prezenţa şi înţelepciunea lui radiază cu putere chiar şi acum, după milenii? Se spune că este o încarnare a zeului Vishnu, unul din cei trei zei fundamentali ai panteonului hindus: Brahma – creatorul universului, Vishnu – cel care menţine creaţia şi Shiva – cel care resoarbe întreaga manifestare. Perioada istorică în care Krishna ar fi trăit pe pământ se situează între anii 3200 şi 3100 înainte de Hristos. Povestea naşterii sale te ţine cu sufletul la gură.

Profeţia care i-a pus părinţii la încercare
Se povesteşte că Mama Natură, nemaiputând să suporte povara păcatelor comise de regii şi conducătorii corupţi, l-a rugat pe Brahma, Creatorul, să o ajute. Bineînţeles, Brahma a apelat la Vishnu, cel însărcinat cu menţinerea în armonie a Creaţiei sale. Acesta a făgăduit că se va încarna el însuşi pentru a anihila răul ce domnea în lume. Între timp, unul dintre regii cei mai cruzi la acea vreme, Kamsa, care domnea peste Mathura în nordul Indiei, se afla la nunta surorii sale Devaki.
Deodată ceremonia fu întreruptă de o voce cutremurătoare care profeţi din ceruri că cel de-al optulea fiu al lui Devaki îl va distruge pe Kamsa. Acesta scoase sabia într-o clipă, hotărât să-şi ucidă sora. Numai plânsetele şi rugăminţile lui Vasudeva, tânărul mire, l-au înduplecat să o cruţe şi numai după ce i-a promis regelui că o să-i cedeze fiecare nou-născut pentru a face cu el ceea ce crede de cuviinţă. Oricum, cei doi au fost închişi imediat şi au trăit în temniţă mulţi ani… până când au fost eliberaţi chiar de cel de-al optulea fiu, care nu era altul decât Krishna.

Primele minuni ale pruncului divin
Dar până acolo au mai avut de trecut multe încercări. Toţi cei şapte fii ai cuplului Devaki-Vasudeva au fost sacrificaţi, aşa că însurăţeii, chiar înainte de a se naşte cel de-al optulea, începuseră să-şi plângă soarta amară. Când credeau că nu mai au nicio speranţă, zeul Vishnu a apărut în faţa lor şi le-a spus că va veni să-i salveze şi pe ei, şi pe locuitorii Mathurei. El i-a cerut lui Vasudeva să ia nou-născutul şi să-l ducă în casa starostelui văcarilor, Nanda, a cărui soţie tocmai dădea naştere unei fetiţe, şi să facă schimb între bebeluşi. L-a încredinţat că nimic nu-i va sta în cale – asigurare ce îi era de trebuinţă lui Vasudeva, căci de ani de zile avea picioarele ţintuite în lanţuri.
În ziua naşterii lui Krishna, Vasudeva a luat
nou-născutul, şi-a scuturat picioarele şi, ca prin minune, lanţurile au căzut. Grelele porţi ale închisorii s-au deschis singure, îngăduindu-i să iasă cu pruncul în braţe. După ce a făcut schimbul şi s-a întors, acestea s-au închis şi s-au încuiat magic în urma lui. A doua zi, în familia lui Nanda, toată lumea sărbătorea naşterea unui băiat, în timp ce în închisoarea lui Devaki şi Vasudeva, Kamsa venea s-o ucidă pe nou-născută. Dar fetiţa s-a transformat brusc în zeiţa Yogamaya, care i-a spus tiranului: „Prostule! La ce-ţi foloseşte să mă omori pe mine? Răzbunătorul tău s-a născut deja în altă parte!“

Micul Krishna, spaima demonilor
Avea numai şase zile când a ucis-o pe Putna, un demon feminin, sugând pur şi simplu la sânul ei. Există o listă lungă cu nume de demoni despre care se spune că i-a omorât în perioada copilăriei. Tot atunci, a transformat apa otrăvită a răului Yamuna în apă sfinţită, cu ajutorul puterilor supranaturale pe care în mod evident le avea din naştere. Pe la 6 ani, a alungat monstrul-şarpe Kaliya dintr-un râu şi a ţinut în degetul mic un deal drept umbrelă pentru a-i proteja pe locuitorii din Vrindavana de ploile torenţiale declanşate de zeul Indra, pe care tot el îl stârnise.
La 10 ani, a revenit în Mathura, oraşul său natal, şi l-a ucis pe sângerosul său unchi, regele Kamsa, împreună cu toţi cei devotaţi lui, eliberându-şi în sfârşit părinţii din închisoare. După ce l-a înscăunat pe Ugrasen ca rege al Mathurei, şi-a completat studiile învăţând cele 64 de ştiinţe şi arte în 64 de zile la Avantipura, de la Sandipani, învăţătorul său, după ce i-a reînviat acestuia fiul care murise. Apoi, a rămas în Mathura până la vârsta de 28 de ani.

Mii de iubite, dar totuşi o singură Rada
D.W.arka era un oraş pe care Krishna l-a construit pentru a salva clanul Yadava de o armată de milioane de demoni. Aici s-a căsătorit cu Rukmini, apoi cu Jambavati şi cu Satyabhama. Apoi cu cele 16 000 de prinţese răpite de demonul Pragjyotisapura, pe care le-a salvat din captivitate Dar niciuna dintre ele nu a rămas în memoria mileniilor la fel ca Rada, cea neasemuită.
Despre ea se spune că este încarnarea lui Lakshmi, contrapartea lui Vishnu, de aceea i-a unit o dragostea fără egal. Rada se consideră o emanaţie a lui şi nu-şi poate concepe existenţa în afara lui Krishna. Krishna a cunoscut-o încă de pe când era o copilă, pe vremea când el locuia în casa tatălui adoptiv. De atunci a rămas şi o altă ispravă a lui, când a făcut dragoste cu 10000 de păstoriţe simultan, multiplicându-se pentru fiecare în parte.
Idilele lui Krishna sunt interpretate simbolic ca jocuri între Dumnezeu şi sufletul omenesc, iar iubirea frenetică a Radei faţă de Krishna, precum şi relaţia lor, ca o căutare şi o unire cu divinul. Acest gen de iubire coincide cu cea mai înaltă formă de devoţiune în vishnuism şi este reprezentată simbolic prin relaţia dintre un soţ şi o soţie sau dintre un iubit şi o iubită. Rada i-a fost lui Krishna prietena din copilărie cu care s-a jucat, cu care a dansat şi a cântat, cu care şi-a dorit să fie împreună pentru totdeauna. Dar viaţa i-a ţinut la distanţă, iar ea l-a aşteptat până când el şi-a învins toţi duşmanii, până când a devenit, la rândul său, rege, chiar şi când el s-a căsătorit cu toate acele femei. Dragostea ei era deja faimoasă în toată lumea.
O legendă spune că zeul Krishna s-a îmbolnăvit grav cândva. Singura metodă prin care se putea vindeca era să bea din apa în care iubita lui s-a spălat pe picioare. Una câte una, toate soţiile şi iubitele lui au refuzat să facă acest gest, care era pedepsit cu iadul. Când i-a venit rândul, Rada n-a stat nicio clipă pe gânduri. A spus că pentru ea, suferinţa iubitului ei e mai grea decât iadul! Legenda povesteşte că zeul Krishna s-a vindecat, dar gestul Radei i-a împiedicat să se căsătorească. După multe asemenea încercări, cei doi au devenit însă, în sfârşit, soţ şi soţie. Mii de imnuri de slavă, mii şi mii de versuri minunate vorbesc şi astăzi despre iubirea lor, rămasă un model peste veacuri.

Erou al Mahabharatei şi mare învăţător
Timp de mulţi ani, Krishna a trăit cu Pandava-şii şi Kaurava-şii care domneau peste Hastinapur. Atunci când era gata să izbucnească un război  între aceştia, Krishna a fost trimis sa medieze, dar nu a reuşit. Războiul a devenit inevitabil, iar Krishna şi-a oferit ajutorul Kaurava-şilor şi în acelaşi timp a fost vizitiu pentru carul războinicului Arjuna, din tabăra Pandava-şilor.
Bătălia de la Kurukshetra este descrisă în Mahabharata şi a fost purtată în preajma anului 3000 î.Hr. În toiul luptelor, Krishna expune celebrele sutre ale tratatului Bhagavad Gita, perfect actuale până în ziua de azi. Totul începe când Arjuna refuză înfruntarea,  pentru că se temea să nu păcătuiască ucigându-şi semenii - nimeni alţii decât rudele sale!
Krishna îi explică atunci bazele sistemului Karma yoga, prin care acţiunile dăruite lui Dumnezeu
şi primite de El sunt scutite de consecinţele karmice. Îi înfăţişează principiile conform cărora trebuie
să-şi discearnă faptele, principii care se întemeiază pe existenţa supremă a lui Dumnezeu. Îl sfătuieşte să renunţe la toate dorinţele şi ataşamentele lumeşti, căci atunci acţiunile lui vor fi perfecte şi va fi copleşit de graţia lui Dumnezeu.
În Bhagavad Gita, Krishna expune esenţialul adevărurilor spirituale: diferenţa dintre suflet şi trup, dintre suflet şi Spiritul Suprem Atman (scânteia din Dumnezeu care se află în fiecare din noi), ştiinţa reîncarnării, natura timpului, scopul ultim al practicii yoga, de ce diferitele tipuri de religii se potrivesc cu anumiţi oameni şi, în ultimă instanţă, care este scopul vieţii omeneşti.

Ultimele zile pe pământ
După război, Krishna a revenit la D.W.arka, unde i-a transmis înţelepciunea spirituală lui Uddhava, prietenul şi ucenicul său. A murit la vârsta de 125 de ani, ucis de săgeata unui vânător pe nume Jara. Ştia ce va urma şi în dimineaţa aceea s-a aşezat la tulpina unui copac, aşteptându-şi sfârşitul în meditaţie. Vânătorul care l-a confundat cu o căprioară a fost foarte îndurerat când a aflat că tocmai el trebuia să fie instrumentul karmei ce dicta sfârşitul lui Krishna în această lume. Se spune că după ce a murit, Krishna s-a ridicat la cer, iar toţi adoratorii săi au plecat în alte locuri, lăsând oraşul D.W.arka pradă oceanului care l-a inundat şi a şters astfel orice urmă a existenţei lui Krishna pe pământ.

Krishna şi Christ
De-a lungul istoriei, au existat multe speculaţii şi paralele între personalitatea lui Krishna şi cea a lui Iisus Christos. O primă similitudine se referă la numele lor. Hristos vine de la „Christos“, cuvântul grecesc care înseamnă „Unsul“. „Krishna“ din sanscrită se traduce în limba greacă tot cu „Christos“. În limbaj colocvial, lui Krishna i se spune „Kristo“, un nume foarte asemănător cu cel al lui Iisus.
Comentatorii au descoperit o mulţime de alte similarităţi: amândoi au fost fii ai lui Dumnezeu, concepuţi în mod divin. Misiunile lor au fost anunţate prin profeţii. Ambii s-au născut în locuri neobişnuite, amândoi au fost salvaţi de la moarte chiar din primele ore ale vieţii. Forţele răului i-au urmărit pe amândoi, dar nu au reuşit să-i învingă.
Iisus este reprezentat ca păstor, Krishna ca păzitor de vite. Amândoi au apărut în perioade critice, în care omenirea avea nevoie de ajutor. Ambii au dat dovadă de puteri supranaturale şi ambii au înviat morţi. Amândoi au fost răpuşi de arme ascuţite şi amândoi s-au ridicat la cer după ce au murit.
Învăţăturile lor sunt foarte asemănătoare, ambele pun accent pe iubire şi pace. În ceea ce priveşte natura divină a lui Krishna, dacă el a fost om sau zeu, aceasta este o problemă asupra căreia hinduismul încă se mai pronunţă. Dar în general este considerat un avatar, un fiu al lui Dumnezeu, la fel ca şi Iisus, la fel de mult uman ca şi divin. Ambii sunt priviţi ca încarnări ale Fiinţei Divine însăşi, coborâtă pe pământ pentru a aduce oamenilor Lumina lui Dumnezeu.

Un mesaj ce îl poate aduce aproape de tine
La sfârşitul taberei yoghine de la Costineşti de anul acesta, ghidul spiritual a anunţat pentru anul viitor o iniţiere într-o mantră care ne poate pune în rezonanţă cu energia acestei fiinţe extraordinare - Krishna. Ce ne poate aduce el? După cum s-a derulat viaţa sa pe pământ, cu siguranţă puterea de a învinge orice rău. O iubire neţărmurită faţă de Dumnezeu şi o consideraţie profundă faţă de Eternul Feminin. Avem nevoie de toate acestea? Răspunsul îl ştie fiecare din noi.

„Când citesc Bhagavad Gita şi meditez asupra modului în care Dumnezeu a creat acest univers, orice altă teorie mi se pare superficială“
Albert Einstein

„Măreţia Bhagavad Gitei constă în revelaţia înţelepciunii vieţii ce permite filosofiei să înflorească în religie.“
Herman Hesse

„Este o scriptură adevărată a umanităţii. Este o creaţie vie mai curând decât o carte, ce poartă un mesaj nou pentru fiecare epocă şi are o nouă semnificaţie pentru fiecare civilizaţie.“
Sri Aurobindo

„Pentru a ne putea apropia de o creaţie atât de sublimă precum Bhagavad Gita, trebuie mai întâi să ne deschidem sufletele faţă de ea.“
Rudolph Steiner

„Bhagavad Gita are o influenţă profundă asupra spiritului umanităţii prin modul în care devoţiunea pentru Dumnezeu este manifestată în acţiuni.“
Dr. Albert Schweizer

„Când îndoielile mă bântuie, când sunt dezamăgit şi nu mai văd nicio rază de speranţă la orizont, sigur găsesc în
Bhagavad Gita un verset care mă linişteşte; pot să zâmbesc imediat în mijlocul durerii. Cei care meditează asupra Gitei vor simţi o bucu-rie proaspătă şi vor găsi în ea sensuri noi în fiecare zi.“
Mahatma Gandhi

de Alexandra David
Yoga Magazin 76/2011

  • #1 vlad valentina 26.04.2014 22:31
    foarte frumos.
  • #2 vlad valentina 26.04.2014 22:32
    foarte frumos.

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Puterea gândirii pozitive Puterea gândirii pozitive

“Unii oameni văd lucrurile așa cum sunt și se întreabă neputincioși: De ce?. Eu visez la lucruri care n-au fost niciodată și spun: De ce nu?.”   -  George Bernard Shaw Orice gând se manifestă printr-un conținut…

Patrunderea în supramental Patrunderea în supramental

Lumea în care trăim este un imperiu al simțurilor, în care esența divină a sufletului  nostru, adevăratul Sine, a fost dată uitării de majoritatea oamenilor. Suntem precum niște actori aflați pe marea scenă a vieții, care…

Glosar de termeni