Spațiul sacru carpato-balcanic

Spațiul carpato-balcanic și cel tibetano-himalayan prezintă mari analogii și “coincidențe”. Acest fapt vorbește despre un fond comun, despre o tradiție care se leagă de cele mai vechi forme de înțelepciune ale omenirii care s-au păstrat în spații mai izolate și care a fost adusă la cunoștința omenirii prin intermediul unor maeștri spirituali, pe cale orală.

Astăzi se admite că fondul națio­­­nal-e­­­zoteric cel mai puternic se păstrează în zona tibetano-himalayană. Având în vedere teoria “spațiului mișcător” – adică a mutării dintr-un timp în altul a spațiului favorabil păstrării celor mai tainice mistere ezoterice, putem determina “locul de început” sau focarul de unde a plecat învățătura inițială.

Un loc mitic, păstrător  al misterelor ezoterice 
Atunci când între două spații există analogii de ordin geografic, lingvistic, etnografic și ezoteric, se deduce că acestea, în virtutea legii rezonanței, sunt propice pentru păstrarea unei “informații” de un anumit gen. Cele două spații mitice, carpato-balcanic și tibetano-himalayan, cuprind un peisaj geografic de forma unei mandale. Din punct de vedere geografic există o asemănare foarte mare între Podișul Transilvaniei și Podișul Tibetului. Cele două sunt înconjurate de lanțuri muntoase, iar spre sud de câte un masiv precum Carpații Meridionali și respectiv Himalaya.

O altă analogie este de ordin hidrografic: la sud de Carpații Meridionali se află Dunărea, iar la sud de Himalaya se află Gangele. Cele două fluvii au fost (Gangele încă mai este) locuri de pelerinaj unde aveau loc băi ritualice, de purificare. În antichitate, dacii realizau pelerinaje la Danubius pentru a se îmbăia în apele sfinte ale acestuia.   Din punct de ve­dere lingvistic întâlnim multe cuvinte asemănătoare între limba sanscrită și cea dacică.

De asemenea, au fost identificate multe aspecte etnografice, atât în spațiul românesc cât și în cel tibetan. “Pomul vieții” din ornamentația unor țesături, “Marea Zeiță Mamă” (identificată cu Kali) sunt întâlnite pe covoarele populare. Aceste simboluri au fost transmise din generație în generație, de la pelasgi și traco-geți până astăzi. Unii etnografi au depistat obiceiuri populare din Tibet asemănă­toare cu cele din Maramureș, Bucovina, Moldova.

Privind latura ezoterică, vom găsi foarte multe asemănări și aici: analogii între lumea “subpământeană” a Shambalei și tărâmul nevăzut al Blajinilor – “Tărâmul cel Alb”, “Insula Albă” de la Marea Neagră; apoi între Muntele Sfânt al Himalayei și Muntele Sfânt al dacilor – Kogaionul; între Zamolxe – divinitate “subpământeană” care a dat dacilor multe dintre învățăturile ezoterice și înțelepții Shambalei.

Motivul spiralat a fost perpetuat de traci și geto-daci
La începutul neoliticului, primele triburi atestate în spațiul carpato-balcanic sunt purtătoarele civilizației Starcevo-Criș. Acestea îi au ca strămoși pe înaintașii mezolitici din Clisura Dunării (Porțile-de-Fier, Băile Herculane), din partea de sud-vest a României. Acest epicentru va “iradia” toată zona înconjurătoare (la sud până la Marea Egee, la nord până în Carpații Ucrainei, la vest toată Câmpia Tisei și a Dunării Mijlocii, iar la est până la Nipru).

Din această civilizație vor lua naștere, pe rând, diferite culturi (Vinca, Turdaș, Petrești, Precucuteni-Cucuteni, Dudești, Boian, Gumelnița), consti­tuind axul civilizațiilor ulterioare. La sfârșitul acestei perioade apare pictura pe vase, cu diferite motive, dintre care cel mai important este cel spiralat. Acest motiv este perpetuat de civilizațiile ulterioare tracice și geto-dacice. Semnificația spiralei este însuși axul vieții. Universul se expansionează în spirală, galaxiile se ordonează după acest model, codul genetic (molecula de ADN) ca și viața unor plante și animale (dezvoltarea lor fizică): vrejul leguminoaselor, al viței-de-vie, cochiliile unor melci etc. sunt, de asemenea, în spirală.

Pe vasele de cult din neolitic și post-neolitic apar ordonate precis, cro­nologic, diverse simboluri care sem­nifică emanația “energetică” a Mani­festării. Aceste simboluri sunt întâlnite sub forma unor scrieri (sutre) în zona cașmiriană, adevărate chintensențe ale înțelepciunii privind formarea Univer­sului.

În perioada de apogeu a civilizației Gumelnița, unele triburi s-au extins pe un spațiu foarte mare, până dincolo de Marea Egee. Descoperirile arheologice de la Catal Huyuk din Antalia și cele de la Mohenjo Daro din Cașmir sunt dovezi de necontestat ale acestei extinderi. Ornamentația ceramicii din aceste zone are foarte multe puncte comune cu cea carpato-balcanică. Credem că este vorba despre o migrație culturală dinspre spațiul carpato-balcanic spre cel anatolian-cașmiro-tibetan.

O dovadă a acestui fapt sunt tăblițele din lut ars din Mesopotamia. Acestea conțin o scriere evoluată, însă nu s-a găsit aici nici o formă arhaică a acesteia. Acest lucru arată că scrierea a apărut cu mult înainte și a fost adusă din altă parte.

Tăblițele de lut ars de la Tărtăria (Transilvania), Koranovo (nordul Bulgariei) și Isaiia (Moldova) sunt aproape cu un mileniu mai vechi și conțin o scriere pictografică arhaică. Sumerienii au preluat scrierea picto­grafică balcano-carpatică de la purtă­torii gumelnițeni și apoi au dezvoltat-o într-o scriere cuneiformă. Ulterior, ea va fi preluată și de alte popoare și transformată.

Scrierea hieroglifică egipteană și feniciană, scrierea greacă și romană au ca strămoș comun scrierea pictografică din spațiul vechii Dacii preromane. Însă forma de scriere cea mai apropiată de cea pictografică arhaică este alfabetul sanscrit (care este considerat alături de alfabetele latin și grec, ca având caracter sacru). 

Identitate ritualică între cele două culturi
Arheologia aduce și ea dovezi în acest sens. Pe unele vase din civilizația Cucuteni sunt întâlnite diverse foneme ale alfabetului sanscrit (vasul de la Podei, Tg. Ocna). Pe nivelul de jos apare fonema A, apoi urmează, pe următorul nivel, spirale în sens yin - yang precum și un simbol solar, “X”, care reprezintă o “poartă de trecere” de pe un nivel energetic pe altul. Pe cel de-al treilea nivel este întâlnită spirala “degenerată”, într-o succesiune neîntre­ruptă, simbolul continuității în trans­cendență.

Primul nivel (cel bazal) sugerează emanația fonematică propriu-zisă, cel de-al doilea “condensarea” emanației (spirala este întreruptă de către o bară oblică) și “apariția” vieții – un nivel al Imanenței (Maya), dar având la mijloc o “poartă de trecere” spre transcen­dență. Simbolul, un “X” format din trei linii, reprezintă un număr cu o destinație precisă. Se știe că “X”-ul împreună cu “+” (crucea) fac parte dintr-o simbolistică so­lară preistorică (o asemenea “pecete” se află pe capacul de vas precucutenian). Numărul trei (cele trei linii și cele care formează “X”-ul) repre­zintă Trinitatea (întâlnită atât în creștinism cât și în hinduism). Tot pe vasele din culturile neolitice și post-neolitice sunt întâlnite yantre sau mandale.

Spațiul carpatic a confirmat fondul spiritual propriu-zis
Arheologia confirmă și o identitate de ordin ritualic între cele două spații. Astfel, la Mohenjo Daro (nord-vestul Cașmirului) s-a găsit o statuetă de lut ars, reprezentând un om în postura yoghină numită Lotus  (Padmasana). În spațiul carpato-balcanic, la Lepenski-Vir (Serbia) s-a descoperit un mormânt în care scheletul celui înhumat era așezat în “postură de meditație”. Postura ne arată ritul pe care-l practica defunctul. Putea fi vorba de un șaman sau de un yoghin care, prin poziția corpului, își facilita trecerea în “lumea de dincolo” într-un plan foarte înalt. Tot aici putem include și statuetele de la Hamangia: “Gânditorul” și “Femeia șezând”, descoperite într-un mormânt vechi de aproximativ 7000 de ani (neoliticul timpuriu).

Odată cu marile migrații ale populațiilor barbare înspre teritoriile carpato-balcanice (spre centrul de civilizație) din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului și de mai târziu (sec.IV-VIII), fondul spiritual autohton geto-dacic a suferit mutații calitative importante. Astăzi, din marea “zestre” culturală se mai păstrează doar legende, povestiri, mituri, proverbe etc. 

Diferența dintre spațiul carpatic și cel himalayan este că în primul s-au păstrat doar simbolurile, iar în cel de-al doilea și învățătura propriu-zisă. Cauza pătrunderii migratorilor și a distrugerii parțiale a învățăturii geto-dace o constituie atracția exercitată de zăcămintele de aur din Apuseni, dar și degradarea spirituală a populației de pe aceste meleaguri (Burebista, la sfatul lui Deceneu - Marele Preot, taie viile și interzice băutul vinului; apoi acest lucru a fost uitat). Formele de relief accesibile ale acestui spațiu l-au făcut mai ușor de “ocupat” de către migratori, spre deosebire de Tibet, care multă vreme a fost ferit de privirile curioase ale profanilor.

Dar, s-ar părea că “semnele vremii” ne indică o reîntoarcere a învățăturii în spațiul din care a luat naștere... Și nu întâmplător unul dintre “semne” este faptul că în spațiul carpato-balcanic a reînviat o nouă școală ezoterică, având un fond spiritual autentic vechi de câteva milenii. Mă refer aici la Mișcarea Spirituală de Integrare în Absolut, grupare yoghină care reînvie o tradiție spirituală autentică.

Geții – un popor nemuritor
Herodot povestește despre științele ezoterice foarte avansate  ale geților, precum și despre faptul că se credeau nemuritori și că nu puteau fi învinși de nici un popor contemporan lor. Ideea de nemurire este întâlnită în toate textele ezoterice ale înțelepciunii orientale. Analogiile, atât de apropiate ca fond, sunt datorate migrațiilor populațiilor dinspre Carpați spre Himalaya. La un moment dat au existat chiar anumite legături spirituale, însă cu timpul o parte a acestora s-a pierdut. 

arheolog Vicu Merlan
Revista Misterelor nr. 31/2000

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Față în față cu moartea - o nouă perspectivă asupra vieții Față în față cu moartea - o nouă perspectivă asupra vieții

Modelul conștiinței supraluminice, propus de cercetătorii francezi Brigitte și Régis Dutheil, explică fenomenul experiențelor în preajma morții Fenomenul NDE (Near Death Experiences – experiențe în preajma morții) a…

Criptozoologia - în căutarea necunoscutului Criptozoologia - în căutarea necunoscutului

Invitații noștri sunt Yeti, Nessie și alți “monștri” mai mult sau mai puțin celebri Dintotdeauna, omul s-a temut de monștri dar a fost și atras de enigmaticele lor apariții. În toate epocile, oamenii au vorbit despre animale…

Glosar de termeni