Patrunderea în supramental

Lumea în care trăim este un imperiu al simțurilor, în care esența divină a sufletului  nostru, adevăratul Sine, a fost dată uitării de majoritatea oamenilor. Suntem precum niște actori aflați pe marea scenă a vieții, care nu mai ascultă indicațiile Regizorului și care se identifică într-atât cu rolurile lor încât nu-și mai amintesc cine sunt ei de fapt. Turnul Babel nu mai este o metaforă, ci o imagine a realității cotidiene. Pentru a transcende spectacolul iluziei cosmice, este necesar să fim totodată și observatori detașați  ai acestuia. Grație observării atente, mintea se liniștește. Abia aici începe TRANSFORMAREA...

În general, noi nu observăm, ci privim doar superficial, pentru a eticheta un anumit obiect, a-l accepta sau a-l respinge. Am fost educați să facem totul având o anumită motivație în general egoistă, fără de care considerăm interior că acțiunea nu are sens. Pentru a regăsi puritatea  actului de percepție originar, lipsit de implicare egotică, va trebui să învățăm cum să privim, să ascultăm, să mirosim, să gustăm, să atingem fără să limităm prin raționamente sterile, informațiile primite de la simțuri. 


Cum să observăm totul cu atenție
În direcția evoluției spirituale, prima necesitate fundamentală este aceea de a înțelege mentalul. Dar pentru o înțelegere directă, nemijlocită, trebuie să-i urmărim noi înșine mișcările, și nu doar teoretic: acestea nu sunt simple speculații, ci exerciții concrete, practice.

Cum putem observa chiar mintea, pe care în mod fals o considerăm a fi cea care observă realitatea? Suntem oare capabili să o observăm? Vom descoperi poate, consternați, că nu știm cum să observăm cu atenție, pentru că a fi atent sau a observa implică un autocontrol care să nu permită ca, după percepție, să apară reacțiile subiective amestecate cu percepția propriu-zisă.

Ne vom antrena să percepem că activitatea involuntară a creierului identifică obiectul și îi dă un nume. Apoi vom impune o oprire totală a raționamentelor minții. Nu lăsăm să mai apară nici o reacție de acceptare sau de respingere, de simpatie sau de antipatie, de preferințe sau prejudecăți care decurg din ceea ce am fost învățați să percepem.

La început, vom obosi când vom urmări să învățăm tainicul proces al observării lucide și detașate. Atunci, căutătorul spiritual sincer va descoperi că, în cursul efortului – impus de educația primită în societatea modernă – de a dezvolta aparatul mental, am pierdut simplitatea de a privi totul cu inocență, fie și numai pentru o clipă.

Astfel, ne vom antrena să observăm, să privim și să contemplăm; pentru o clipă starea de martor detașat se menține, dar apoi recădem în eroarea analizării și a comparării, după care, din nou, apare starea de martor detașat. Astfel se desfășoară ucenicia procesului de observare.

Dar cât durează această ucenicie? Depinde de fiecare…

În noi se va produce o diviziune spontană, creată în vederea învățării. Privim agitația men­talului și suntem totodată conștienți că observăm, dar această diviziune se va estompa gradat, și starea de observare – o atenție nereacțională – devine o dimensiune naturală a ființei noastre. 


Observarea duce la încetarea fluctuațiilor mentalului
La început, flacăra atenției este mai puternică, iar apoi conștiința faptului că noi observăm dispare și ea. Nu mai există nici observator, nici observat, și tăcerea domnește, suverană, în conștiința individuală. Tărâmul cuvintelor, al ideilor, al gândurilor și al simbolurilor este părăsit. Am ajuns la frontiera cunoscutului și ne aflăm acum în fața Marelui Mister.

Această atenție lipsită de orice reacție nu este, la prima vedere, atrăgătoare, ci mai degrabă foarte austeră și revoluționară. Dacă însă perseverăm și nu abandonăm starea de martor în care dispare conștiința faptului că noi observăm, liniștea spațiului interior și a vacuității inefabile ni se revelează. Mintea își încetează orice activitate. Ego-ul și toate schemele sale dispar ca prin farmec…

Dar aceste rezultate se obțin numai prin practică. Trebuie să experimentați, să explorați; numai astfel veți descoperi singuri că există posibilitatea de a trăi în deplină libertate.


Liniștea interioară
Aspirantul nu mai este centrat în ego pentru a rosti “eu observ”, căci flacăra atenției a produs în el transformări profunde. El devine un martor detașat, dar plin de viață.

Încetarea agitației mentale generează o stare de relaxare totală. Prin această liniște, forțele vindecătoare latente în om sunt eliberate, iar rănile și cicatricile sufletești căpătate în decursul încer­cărilor vieții sunt vindecate cu ușu­rință.

Afirmația că o nouă Ființă se naște în interior nu este nicidecum o metaforă, ci este purul adevăr. În această liniște in­terioară, netul­burată de gânduri, energia Supra­mentalului este activată. Aceasta este o energie de natură subtilă, care nu face parte din energia cere­brală; ea nu este nici fizică, nici musculară și nici cerebrală.


În spațiul interior, energia ia naștere din tăcere
Energia activă a tăcerii, în această stare de martor detașat, nu este nicidecum o consecință a fostelor noastre activități. În tărâmul Tăcerii, energia Supramentalului începe să se miște și să acționeze; ea privește prin ochii noștri – un fel de nouă facultate a vederii utilizează creierul, cunoscutul, memoria.

Supramentalul se manifestă printr-o inefabilă acțiune liniștită. Această acțiune pare a fi existat dintotdeauna, și ea înalță fiecare ființă din univers către propria sa perfecțiune, trecând cel mai adesea prin toate măștile imperfecțiunii. 

Supramentalul este diferit de mișcarea mentalului care divizează viața în ‘eu’ și ‘non-eu’. El este acea inteligență care privește și îmbrățișează dintr-o dată totalitatea realității și este conștient de el însuși ca făcând parte din această vastă totalitate. Niciodată el nu vede particularul separat.

Același individ, care privește acum cu aceiași ochi, vede o lume diferită: o percepție lucidă a totalității și a particularului ca parte organică a ansamblului. Partea este în tot și totul este în parte. Astfel, raporturile părții cu totalitatea se transformă calitativ.


O simplă și grațioasă spontaneitate
La nivel mental, percepția ia naștere din dispoziția minții: dacă suntem deprimați, percepem obiectul în culori sumbre; în stare de entuziasm sau de bucurie, același obiect ne apare calitativ diferit. Dispoziția noas­tră, starea mentalului, utilizează simțurile și determină nivelul percepției noastre. Spre deosebire de mentalul inferior, Supramentalul nu are toane. Conți­nutul Supra­mentalului este învăluit în tăcere. Este o flacără de luciditate, fără fum, care luminează clar odată aprinsă și, în consecință, percepția lumii se transformă, la fel ca toate reacțiile noastre. Acum există numai spontaneitate: a vieții, a cunoașterii, a puterii. În viața obiș­nuită, noi căutăm să cunoaștem ceea ce este bine sau drept și, când credem că am aflat, încercăm cât de cât să ne materializăm gândul. Conștiința Supramentală nu caută să cunoască, nu caută să știe ce anume trebuie făcut și ce nu trebuie făcut; ea este totdeauna perfect tăcută, imobilă și trăiește spontan, dar TOTAL, fiecare secundă a timpului. În cazul ei, în fiecare clipă, în liniștea deplină a conștiinței, cunoașterea dorită apare firesc precum o picătură de lumină; astfel putem cunoaște aproape fulgerător ce anume trebuie făcut, ce anume trebuie spus, ce anume trebuie văzut, ce anume trebuie înțeles. 

Conștiința lucidă a totalității trezește iubirea, compasiunea, tandrețea. În consecință, răspunsurile sunt spontane; nu mai există calcul rigid, manipulare sau alte manevre ale ego-ului, ci o simplă și grațioasă sponta­neitate. Astfel, ne transformăm și odată cu noi se transformă întregul univers în care trăim. Teama cronică și neîncetată de care suferă ego-ul dispare; atunci apar zorii unei vieți lipsite de teamă, care duce la adevărata înțelegere a realității și la deplina libertate. Astfel, cel care a atins plenar starea de conștiință supramentală  acțio­nează și trăiește în permanență, fiind ghidat și inspirat de Dumnezeu.

text de Ioana Plăvițu
Revista Misterelor nr. 31/2001

 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Puterea gândirii pozitive Puterea gândirii pozitive

“Unii oameni văd lucrurile așa cum sunt și se întreabă neputincioși: De ce?. Eu visez la lucruri care n-au fost niciodată și spun: De ce nu?.”   -  George Bernard Shaw Orice gând se manifestă printr-un conținut…

Isus se naște în noi Isus se naște în noi

Crăciunul este învăluit într-un sublim mister pe care foarte puțini oameni îl realizează. Atât de prinși de obiceiuri care și-au pierdut din semnificații, oamenii au uitat sau nu s-au gândit niciodată la adevărata…

Glosar de termeni