A cunoaște, a iubi

„A cunoaște-nseamnă iarnă,
A iubi e primăvară...
A cunoaște. A iubi.
Care-i drumul ce te-ndeamnă?“

                             Lucian Blaga

Epoci diferite sunt caracterizate de modalități diferite de cunoaștere. Tradițiile spirituale recunosc însă două forme de cunoaștere – rațională și intuitivă, asociate cu știința, respectiv religia. Toate  celelalte categorii se înscriu în acestea două.

Cum se pot înțelege, atunci, alături de continua dorință și aspirație a omului de a cunoaște, afirmațiile aparent paradoxale ale marilor înțelepți, care, odată ajunși la stări de iluminare spirituală, s-au întors spre umilință și stări pure de candoare? De ce Socrate spunea, la apogeul existenței sale filosofice – “Știu că nu știu nimic”? 

“A ști că nu știi este cel mai bine”. Această celebră remarcă a înțe­leptului chinez Lao Tse a con­trariat omul modern, cel al acumu­lărilor continue de infor­mații. Cum să nu știi, știind atât de multe? Nu cunoaște omul stru­c­tura atomului și a sistemului solar, energia electrică și secretele comu­nicației prin sate­liți? Nu a descoperit el roata, fizica cuantică și remediul împotriva tubercu­lozei? Nu a creat muzică și nu a ridicat el piramidele din Egipt? Iată că omul știe foarte multe și încă și mai multe! Toate l-au ajutat să-și perfecționeze societatea, să-și facă viața mai ușoară, să cunoască. I-au fost necesare, și pentru a ajunge la ele s-a folosit de cunoașterea rațională. 

În Orient însă, această cunoaștere, deși necesară și ea, este socotită inferioară, în favoarea celei intuitive, considerată superioară. În Upanishade, este descrisă cunoașterea rațională ca fiind asociată diverselor științe și, pe de altă parte, cunoașterea superioară corespunde conștiinței religioase. Budiștii vorbesc despre cunoașterea relativă și cea absolută, “adevărul parțial” și cel “absolut”. 

Cunoașterea rațională, bazată pe percepția obiectelor și fenomenelor, derivă din experiențele legate de această lume fizică. Ea aparține intelectului, dar intelectul, rațiunea, nu reprezintă cele mai înalte valențe ale spiritului uman. De aceea, cunoașterea intuitivă poate să cuprin­dă mai mult, însă și ea se bazează, în aspec­tele cele mai pro­funde, pe una din cele mai mari minuni și anume – Grația Divină. 

Necunoscută și neînțeleasă pe de­plin de nici o minte ome­nească, această forță tainică a Grației Divine nu ascultă decât de Supre­mul Creator. Și doar atunci când, într-un mod tainic, ea se revarsă asupra unui ales, porțile celei mai înalte cunoașteri se deschid. Dar niciodată și nimănui ele nu s-au deschis pe deplin. Mereu rămâne un Mister, față de care orice formă de cunoaștere este ca un licurici în fața unei stele.

Să știi că nu știi, după ce ai primit darul iluminării spirituale, înseamnă că te-ai aflat deja în fața Misterului Suprem. Despre El nu se poate spune nimic. Dar toți cei care I s-au închinat, au rămas pentru totdeauna cu sufletul plin. 

De Iubire.   

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Yoga Magazin 89-90 Yoga Magazin 89-90

Ne-am innoit. Yoga Magazin traieste din plin o primavara colorata si trepidanta.Venim asadar la intalnire cu un format proaspat, informatii diverse si un numar dublu de pagini.Am ales sa intensificam investigatiile in domeniul traditiei yoga, dar si…

Vă chem la evoluție

Că a fost chiar revoluţie sau istoria post decembristă a avut motive întemeiate să îl coboare de pe soclul eroic, protestul din 1989 este unic. Unde şi când s-a mai scandat vreodată în plină stradă „Vom muri şi…

Glosar de termeni