Tetraktys - știința ciclurilor și a ritmurilor care compun universul

Mai mult decât o simplă reprezentare matema­tică, Tetraktys-ul este un simbol metafizic ce ascunde esența principiilor lumii manifestate, armonia cosmică, ideea ascensiunii către Divin și misterele lumii spirituale.

În filosofia platonică, principiul mental precede principiul material și este totodată cauza acestuia. Universul este privit ca o emanație a Minții Divine. Neoplatonicienii au dezvoltat această idee, folosind simbolul pitagoreic numit Tetraktys.

Ca simbol grafic, Tetraktys-ul este un triunghi echilateral format din 10 puncte aliniate pe patru rânduri, ca în figură.

Tetraktys 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru filosofii antici, Tetraktys-ul avea valențe sacre, astfel că ei își realizau jurămintele după următoarea formulă: „Jur pe acela care a dăruit seminției noastre muritoare Tetraktys-ul, care este izvorul întregii noastre cunoașteri și înțelepciuni, rădăcina nemuritoare a întregii Naturi.”

 

Cele patru nivele ale învățăturii pitagoreice
Învățăturile lui Pitagora, cunoscute sub denumirea de quadrivium, corespund celor patru nivele ale Tetraktys-ului. Astfel, primul nivel corespunde aritmeticii, studiul numerelor. Aici numărul este considerat drept o extensie a Unității. Mai mult, cele patru nivele ale Tetraktys-ului (1+2+3+4=10) conțin elementele fundamentale ale aritmeticii. La al doilea nivel de stu­diu se află muzica, nume stră­vechi al științei matema-tice a proporțiilor. Această ramură a matematicii a generat alcătuirea scării muzicale și are totodată aplicații importante în domeniile geometriei și astronomiei, corespunzând nivelelor al treilea și al patrulea ale învățăturilor pitagoreice. În viziunea lui Pitagora, proporțiile 1:2 (octava muzicală, progresia geometrică), 2:3 (cvinta muzicală, progresia aritmetică) și 3:4 (cvarta muzicală, progresia armonică) sunt elementele ce compun muzica sferelor.

Pe cel de-al treilea nivel se situează geometria, studiul celor trei dimen­siuni: lungime, lățime și înălțime. În sfera geometriei, Unu reprezintă punctul, Doi – linia, Trei – suprafața și Patru – tetraedrul, care este prima formă tridimensională.

Cel de-al patrulea nivel de studiu în acest sistem îl reprezintă astronomia, studiul obiectelor tridimensionale în cea de-a patra dimensiune, sau miș­ca­rea în spațiu-timp. Astronomia cuprinde fiecare din primele trei științe și o a patra în plus, mișcarea în timp, Patru simbolizând aici cele patru elemente fundamentale ale realității fizice: aer, foc, apă și pământ.

Aceste patru științe sunt treptele ce conduc către al cincilea studiu, cel trans­cendent: dialectica, studiul domeniului metafizic al Ideilor și legătura ce unește toate domeniile anterioare.

În dialectică, Unu îl reprezintă pe Dumnezeu, principiu unic și sursă a întregii Existențe, care este dincolo de toate numele și formele. Poate că cel mai mare mister din toate filosofiile este răspunsul la întrebarea: „De ce Unu dă naștere multiplicității?”. Din perspectiva filosofilor antici, Unu este atât de perfect încât întreaga creație nu este altceva decât manifestarea perfec-țiunii sale. Unicul este caracterizat de omnipotență și de aceea creează lumile fără a-și cauza vreo lipsă sieși. Din acest preaplin apare diada infinit – limitat, calități ce definesc categoriile de zei în teologia pitagoreică. Al treilea nivel al acestei desfășurări ierarhice a cosmosului este Ființa însăși, sursa triadică a Existenței, a Vieții și a Inteligenței și totodată paradigma sufletului cu cele trei aspecte ale sale – dorință, voință și rațiune. Tetrada corespunde ultimei legături din marele lanț al existenței: planul fizic și cele patru elemente ce-l alcătuiesc.

Primele zece numere care constituie Tetraktys-ul sunt recunoscute de asemenea ca simboluri ale desfășurării și extensiei Unității Minții Divine. Numerele sunt principii arhetipale și puteri divine care au o influență cauzală asupra lumii noastre.

Unu – este principul monadei, simbolul unității, al completitudinii și al totalității reprezentat printr-un cerc.

Doi – diada este puterea dualității, a contrastului și a multiplicității – de exemplu, masculin-feminin, cer-pământ, dreapta-stânga.

Trei – triada introduce în plus o medie între cele două extreme și reprezintă puterea de a aduce ordine și armonie în multiplicitate. În tradiția pitagoreică, sufletul este intermediarul între ceea ce este muritor și ceea ce este nemuritor, făcând din aceste 2 principii un întreg.

Patru – tetrada. În aritmetică, tetrada reprezintă un stadiu al completitudinii, căci primele patru numere însumate dau 10. Geometric, tetrada este exprimată prin pătrat sau printr-un tetraedru. Metafizic, tetrada reprezintă principiul material și primele patru elemente.

 

O interpretare actuală a Tetraktys-ului
În epoca lui Pitagora, Spiritul și Materia începeau să se distingă dar nu erau complet separate. Numerele nu erau, pentru înțelepții acelor epoci, o modali-tate de reconstituire a unității spirit-materie, ci de exprimare a acestei unități, care constituia sistemul lor de referință. 

Colette Tréhel, profesoară de matematică din Paris, Franța, prezintă în cele ce urmează o nouă interpretare a modelului pitagoreic al Tetraktys-ului.

Reluând reprezentarea triunghiulară a numerelor întregi și considerând Tetraktys-ul ca pe un sistem organizat pe patru nivele, acest Tetraktys apare ca o metaforă a procesului individuației și a diverselor moduri de funcționare a conștiinței umane de-a lungul evoluției sale istorice, o reprezentare a etapelor expansionării câmpului conștiinței.

Primul nivel: Unu ●

Îl simbolizează pe Dumnezeu, principiul creator dinaintea creației, unitatea primară în care totul este nedi­ferențiat, sau totul este inconștient. La primul nivel nu există încă formă, doar antagonismul potențialitate-actualitate în „așteptarea” creației, a conștiinței. Acest nivel corespunde modului de funcționare magic, fuziunii mistice.

 

Dinamica lui Doi


                                        
Al doilea nivel:
Unu+Doi ● ●

Semnul + nu reprezintă aici un semn operativ, ci indică faptul că Unu și Doi se integrează pentru a constitui un sistem mai complex, în care ele devin subnivele. „De fiecare dată când judecata umană dorește să înțeleagă un lucru pe care, la o analiză ultimă, nu l-a înțeles, ea trebuie (dacă este sinceră), pentru a sesiza anumite aspecte, să se supună unei contradicții și să scindeze respectivul obiect în aparențele sale opuse.” (Carl Gustav Jung, „L’homme à la découverte de son âme”).

Al doilea nivel este cel al dinamicii lui Doi, capacitatea de a distinge, care devine activă în inima lui Unu. Este începutul prizei de conștiință care se produce în același timp cu actualizarea; „duplicațiile identice ale obiectelor, în vise ca și în mituri, indică de fapt că un conținut pășește pe pragul conștiinței ca element discernabil înfățișând astfel un prim stadiu de manifestare”. Jung spune despre acest subiect: „Percepția conștientă este discriminare. De aceea, formele care sunt în inconștient se dis-ting atunci când ating pragul percepției; o astfel de formă apare în acel moment ca două…”(cf. ”Număr și timp”).

Asocierea priză de conștiință-materializare în energia lui Doi se regăsește în ideea reîncarnării,  conform căreia o entitate își alege un corp, se încarnează, se actualizează în spațiu-timp, în sco-pul de a-și expansiona câmpul de conștiință, de a se informa.

Al doilea nivel este cel al gândirii religioase, pentru care Spiritul și Materia se află separate în unitatea lui Unu. Lumea interioară și lumea exterioară se prezintă ca subnivele ale lui Unu, care ia astfel o nouă formă, mai complexă. Dar posibilitatea de a distinge, oferită de acest nivel Doi, se poate uneori perverti și poate conduce la separații, prin pierderea referențialului. Doi devine 2 în loc de 4, iar dinamica lui Doi o înlocuiește pe cea a lui Unu în loc să o complexifice, această disociere creând numeroase probleme, atât individuale cât și colective. Unii nu se interesează decât de Materie – demersul lor se va numi științific, alții se interesează numai de Spirit, iar demersul lor se va numi mis-tic. Ambele demersuri sunt parțiale și dezechilibrate, conștiința unității este pierdută, unul din cei doi termeni ai antagonismului este refulat în Umbră. Conform logicii pitagoreice, numărul sacru de Doi este Unu +Doi =Trei, ceea ce anunță următorul nivel de complexitate. 

 

Logica terțului inclus

                                                 
                                               
●  ●
Al treilea nivel:
Unu+Doi+Trei ● ● ●

“Orice tensiune a aspectelor opuse implică o desfășurare din care se naște trei. În trei, tensiunea se relaxează. Prin urmare, trei se află dincolo de actualizările dinamice ale continuumului unitar, în dimensiunile spațiu-timpului ca și în conștiința noastră”. Trecerea dintre Doi și Trei se face prin “adăugarea unei conștiințe care observă (martor)”. Aceasta este Trini­tatea care există în toate tradițiile.

Ea se prezintă fie “ca trei figuri de egală importanță”, fie “ca o figură principală unică însoțită de alte două”. “Prima tendință reprezintă mai degrabă dinamismul preconștient al arhetipului, iar cea de a doua, începutul realizării unității din opușii interni și apariția acestui Unu într-un spațiu-timp, adică în conștiință.”  (cf. C. G. Jung, “Număr și timp”).

Sistemul unitate-cuplu reconstituie unitatea într-o mai mare diferențiere, pe un nou nivel de conștiință mai complex. Din perspectiva acestei dinamici, dezbaterea dintre materialiști, care fac din Spirit o proprietate a Materiei, și idealiști pentru care Materia este o creație a Spiritului, apare ca o falsă dezbatere. Nu este vorba de a stabili relații cauză-efect între Spirit, domeniu potențial, și Materie, domeniu actual, într-o logică a terțului exclus, ci relații de Semnificație, într-o logică a terțului inclus, așa cum apare în fenomenele de sincronicitate, “acte de creație în timp”.

Nu este vorba de a face o sinteză între gândirea științifică și cea mistică, așa cum propun mulți cercetători, ceea ce ar reveni la a suprima antagonismul dintre cele două moduri, ci de schimbarea nivelului de conștiință, de a trece la un nivel mai complex în care gândirea științifică și gândirea mistică apar drept subnivele, în relație de antagonism, reconstituind unitatea originară într-o mai mare diferențiere, așa cum propune Jung: “(deplasând) noțiunea de realitate și centrând-o asupra Sufletului (Psyché), numai atunci această noțiune este la locul său și conflictul dintre Natură și Spirit, ca principii explicative, se rezolvă de la sine. Natura și Spiritul nu mai sunt desemnări de origine ale conținuturilor psihice care se aglomerează în conștiință.” (“L’homme à la découverte de son âme”)

După cum a remarcat dr. R. Cahen, psihologia și știința clasică se bazează pe arhetipul Trinității. Dar energia acestui arhetip
●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● 
●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●● ●  ●
este adesea utilizată într-un al doilea sens greșit, adică sub forma ●●● și nu sub forma ● ● ●, unde referința la unitate s-a pierdut, ceea ce conduce la modele ternare care rămân mecaniciste, într-o logică a terțului exclus, cauzală.

Modelul celor trei materii al lui Stéphane Lupasco este corespunzător lui Trei în forma sa sistemică. Punctul de vedere al lui Lupasco este analog celui al lui Jung, a treia materie, micro-materia având o funcție analoagă celei a Sufletului (Psyché). Fenomenele de sincronicitate sunt produse de energia “unui simbol din universul interior psihic”. Simbolurile sunt transformatoare ale energiei, ele permițând transmutarea energiei psihice între lumea Spiritului și cea a Materiei. Pe planul informației, simbolurile stabilesc noi relații de semnificație între cele două lumi. Punctul de vedere simbolic este cel al Sufletului (Psyché).

În simbolistica Tetraktys-ului, numărul sacru Trei este Unu + Doi + Trei = Șase, reprezentat de pecetea lui Solomon Pecete adică integrarea Spiritului sus și a Materiei jos într-un sistem reconstituind unitatea sub o nouă formă, mai complexă, într-o diferențiere mai mare decât cea a nivelului Doi.

 

Trecerea de la Trei la Patru

                                                                        
                                                                      
●  ●
                                                                    
●  ●  ●
Al patrulea nivel: Unu + Doi + Trei + Patru   ●  ●  ● ●

De la începutul secolului al XX-lea, arhetipul lui Patru este în mod deosebit activ, energia sa se actualizează în toate domeniile, punând în evidență partea Psyché-ului încă neconștientizată.
Pentru Hubert Reeves, patru este un “număr magic” în fizică.
Între Trei și Patru apare o asimetrie. Studiile asupra activității electrice a creierului au permis punerea în evidență a patru benzi de frecvență: beta, alpha, theta și delta, corespunzând celor patru stări de conștiință: veghe, somn cu vise, somn profund și starea transpersonală sau de conștiință cosmică. Această a patra stare, așa cum indică și numele ei, transcende ego-ul. Fizicienii au identificat la rândul lor patru forțe de legătură, dintre care forța gravitațională pare să joace un rol aparte. Până în prezent, orice tentativă de a elabora o teorie a câmpului unificat nu a reușit să integreze și forța gra-vitațională.

Einstein a făcut trecerea de la reprezentarea tridimensională a spațiului la cea cvadridimensională. Iar dacă în ecuațiile teoriei relativității aceste patru dimensiuni joacă același rol, nu la fel se petrec lucrurile în cazul percepției actuale a evenimentelor, în care timpul are un rol aparte.

Am putea oferi și alte exemple. Toate aceste modele nu sunt Realitatea însăși, ci doar reprezentări ale Realului, de data aceasta la nivelul lui Patru, un nou nivel de conștiință care ne permite să integrăm mai multă informație, să pătrundem mai în profunzimea problemelor.

Pentru pitagoricieni, numărul sacru reprezentat prin Tetraktys este 10, deoarece 1+2+3+4=10, Unitatea regă­sită pe un alt plan, ce corespunde  trecerii de la ego la Sine. 10=5X2 - cinci este chintesența, tot așa cum Sinele este “arhe-tipul central”. Astfel putem înțelege mesajul lui Iisus: crucificat (patru) în centrul Crucii (cinci), el se sacrifică (sacrificiul personalității umane) și renaște într-un alt plan al realității (nașterea Sinelui).

Tetraktys-ul este, ca și piramidele egiptene, un model al Totului, forma triunghiulară ascunzând misterul său divin. Iar dacă cele patru nivele ale Tetraktys-ului conțin toate cele 10 numere arhetipale, forma sa triunghiulară are puterea de a le unifica și de a revela esența lor în unitate. Aici se află ocultat secretul Tetraktys-ului. Deși realitatea se desfășoară într-o divină progresie pe patru nivele, unitatea se revelează atunci când transcendem cel de-al patrulea nivel, cel al planului fizic,  ascensionăm către viziunea luminii strălucitoare a Ființei și dobândim înțelegerea adevăratului număr, princi­piul, sursa și rădăcina întregii manifestări.

text de Ioana Plăvițu
Revista Misterelor nr. 35/2001

 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Singur cu Dumnezeu Singur cu Dumnezeu

Experiența izolării voluntare din societate se dovedește, la sfârșitul secolului XX, a fi o veritabilă modalitate de autocunoaștere “Cu toții ne dorim uneori să ne retragem, chiar și pentru o scurtă perioadă, în singurătate,…

Creații holografice din subconștientul colectiv Creații holografice din subconștientul colectiv

A separa adevărata experiență mistică de propriile imagini mentale nu este întotdeauna un lucru ușor. Cu ajutorul discernământului spiritual, putem însă ajunge la comuniunea cu forme superioare de conștiință.   ­Mesaje…

Glosar de termeni