Energia sexuală

Oamenii zilelor noastre îmbătrânesc înainte de vreme, risipind nechibzuit energia lor sexuală. Tradițiile spirituale consideră această energie a fi un veritabil elixir de viață lungă, dacă este utilizată în­tr-un mod înțelept. Cum anume, aflați din cele ce urmează.

Transmutația este transformarea unui element chimic în alt element chimic. Se știe că în Evul Mediu alchimiștii au vrut să transforme plumbul în aur prin anumite procedee fizico-chimice și tehnici cunoscute doar de marii inițiați. În Soare și în stele au loc procese de transmutație în mod continuu, de la nașterea universului. Hidrogenul se transformă în heliu, apoi către “sfârșitul” vieții unei stele, acesta trece în elemente mai grele, cum ar fi carbonul, oxigenul, calciul, fierul sau uraniul. Mai aproape de epoca noastră, bombele nucleare și centralele nucleare produc în mod obișnuit elemente chimice noi, pornind de la uraniu. Acesta este bombardat cu neutroni și fisionează, producând faimoasele deșeuri radioactive, care nu sunt altceva decât elemente transmutate. Iar în urma reacției de fisiune nucleară rezultă o energie uriașă.

Știința modernă afirmă că este imposibil să se genereze reacții nucleare la temperaturi normale sau la energii joase. Motivul este foarte simplu: atomii sunt constituiți din două părți, un nucleu foarte dens, cu sarcină electrică pozitivă, și electronii cu sarcină negativă ce îl înconjoară. Pentru a face să fuzioneze doi atomi, trebuie ca nucleele lor să se unească. Dar acestea, având sarcini pozitive, se resping. Ele trebuie aduse foarte aproape unul de celălalt, de exemplu proiectându-l pe unul spre celălalt, cu o viteză foarte mare. Odată ce nucleele sunt foarte apropiate, forțele nucleare înving forțele electrice și astfel cele două nuclee fuzionează. Reacțiile de fuziune și cele de fisiune nucleară au loc la energii foarte mari.

 

Experimente care au condus la descoperirea transmutației biologice
Apare o întrebare: ar fi posibil un astfel de proces, de transformare a unui element chimic în altul, la o energie mică, în special în materia vie? 

­Răspunsul este DA! Acest fenomen a fost pus în evidență î­ncă din 1799, de către un chimist francez, Vauquelin. El a descoperit, nu fără uimire, că găinile eliminau mult mai mult oxid de calciu decât primeau prin alimentație. A realizat experimente cu găini, pe care le-a hrănit exclusiv cu ovăz și a măsurat cantitatea de oxid de calciu prezentă în ovăz. Măsurând apoi cantitatea de oxid de calciu eliminată în ouă și în materiile fecale, Vauquelin a des-coperit că găinile excretau de 4 ori mai mult oxid de calciu decât primeau în mâncare. Astfel, el a concluzionat că oxidul de calciu era creat în corpul găinii, dar nu a putut determina în ce mod s-a realizat aceasta.

În 1822, chimistul englez Prout definea pentru prima dată noțiunea de transmutație a elementelor. El a studiat în mod sistematic creșterea cantității de calcar (un compus pe bază de carbonat 

de calciu) în interiorul unui ou de găină pus la incubator și a demonstrat că acest calcar nu provenea din coaja oului.

În 1831 s-au realizat experiențe cu semințe de năsturel. Plantele ce creșteau din acestea conțineau minerale inexistente în semințe. Apoi, în 1844, Vogel a experimentat cu semințe de năsturel plasate sub un clopot de sticlă. Păstrând tot timpul sub observație aerul de sub clopot, el a adăugat o soluție nutritivă care nu conținea nici o urmă de sulf sau de compus al acestuia. După germinare, Vogel a analizat tinerele plante, găsind că ele conțineau mai mult sulf decât semințele din care crescuseră. Acest fenomen a rămas neclar pentru Vogel, care a concluzio-nat că ori sulful nu este un element chimic simplu, ori există o sursă de sulf necunoscută nouă.

Câțiva ani mai târziu, Lawes și Gilbert au observat, analizând cenușa plantelor, o variație inexplicabilă a cantității de magneziu.

La rândul său, chimistul german Von Herzeele a efectuat cercetări sistematice, în perioada 1875-1883, asupra germinării semințelor de ovăz și asupra variației cantității de calciu din timpul acestui proces. 

 

Părint­ele transmutației biologice - Louis Kervran
În 1959, Louis Kervran a început să-și publice des-coperirile. După mulți ani, în care a realizat mii de experimente, el a reușit să demonstreze că nu numai moleculele, dar și atomii elementelor pot fi transformați, și aceasta chiar la temperatura ca-merei. Această operație a fost denumită de Kervran – transmutație biologică.

Prin transmutație biologică se înțelege procesul prin care un organism viu, prin mijloace proprii, la temperatura corpului, produce un element chimic din alt element chimic, printr-o regrupare a elementelor constitutive din atomi, fiind însoțită de o declanșare lentă de energie uriașă.

Reacția de transmutare biologică, ce se desfășoară în anumite condiții specifice, este de fapt o reacție de fisiune nucleară ce se produce în mod controlat (la propria voință) și la temperatura corpului, fără o degajare bruscă, fulgerătoare de energie foarte mare, așa cum se produce, de exemplu, în reactoarele nu-cleare.

Transmutația b­iologică este prezentă permanent peste tot în sfera biologicului, de la microorganisme, plante, animale și până la om. În cazul omului, acest proces extraordinar poate fi amplificat la voință printr-un antrenament susținut, urmărindu-se prin aceasta trezirea și reactualizarea unor capacități latente uriașe. Este important de reținut că toate aceste procese de transmutație au loc în lumea vie la temperaturi normale. La nivel celular, reacțiile de transmutație biologică sunt ghidate de enzime specifice numite transmutaze, localizate intramitocondrial.

Ca exemplu în această direcție pot servi minunea transformării apei în vin din Noul Testament, sau transmutarea apei în benzină pe care o realiza faimosul yoghin Sai Baba. Un medium de prim rang pentru fenomenele de transmutare biolo-gică  este brazilianul Thomas Green Morton Coutinho care, în fața unei comisii formate din oameni de știință din mai multe țări, a aranjat două bețe de chibrit în formă de cruce și, după ce le-a ținut o secundă în mână, acestea s-au transformat într-o cruce din metal în mod clar mai mare decât chi-briturile. Uimitoarele sale experiențe au continuat provocând efecte similare, dar de data aceasta, obiectele fiind ținute în mâinile oamenilor de știință care asistau uluiți la ce se petrecea sub ochii lor. 

 

Știința nu a explicat complet transformarea u­nui element chimic în altul
Fenomenele de transmutație se petrec la nivelul nucleului atomului. Totuși, transmutațiile la energie joasă sunt un fenomen total diferit de cel studiat în prezent de fizica nucleară. Nu toate legile fizicii sunt aplicabile materiei vii. După cum spunea și fizicianul Louis de Broglie, “este prematur să reducem procesele vitale și să le descriem conform concepțiilor încă insuficient dezvoltate ale fizicii și chimiei secolului al XIX-lea și chiar al XX-lea”.

Unul dintre scopurile pe care și le propune teoria transmutației biologice este să arate că materia are proprietăți altă dată nevăzute, proprietăți care nu țin de chimie, nici de fizica nucleară, cel puțin așa cum se găsesc acestea în actuala lor dezvoltare conjuncturală. Specialiștii în biochimie nu pot spune de ce o reacție chimică pură, cum ar fi cea dintre un atom de azot și unul de oxigen, se poate realiza in vitro doar la temperatura unui arc electric (sau la o temperatură foarte mare și sub presiune). Organismele vii fac același lucru la temperatura camerei. Multe cazuri similare pot fi citate pentru a arăta că organismele vii sunt capabile de reacții care pot fi reproduse în laborator doar cu un mare consum de energie. Proteinele intră în procesul de hidroliză în stomac la 37 grade Celsius într-un mediu nu foarte acid, dar aceeași reacție are nevoie de 120 grade Celsius și un mediu foarte acid ca să poată fi realizată in vitro.

Enzimele, care sunt un fel de catalizatori biologici, sunt fără îndoială răspunzătoare de realizarea acestei reacții in vivo, deci la temperaturi joase. Dar mecanismul exact este necunoscut (el diferă, în orice caz, de cel declanșat de catalizatorii cu care suntem familiarizați din chimie).

 

­Energia sexuală poate și trebuie să fie transformată în energie spirituală
Cercetătorii au extins studiul fenomenului de transmutație biologică și asupra potențialului sexual uman. Ei au observat că aceste procese de transmutare pot fi controlate și declanșate la voință de către orice om, dar mai ales de către cei care practică yoga, tehnici de meditație, tehnici sexuale taoiste și tantrice.

Transmutația biologică a potențialului sexual constă în controlul perfect al fluidelor sexuale (realizat atât de către bărbat cât și de către femeie) și transformarea lor în energie, care va fi stocată apoi și dirijată către centrii energetici superiori. Procesul ulterior de deplasare interioară și modulare a energiilor rezultate pe frecvențele specifice celor 7 centri energetici ai ființei umane se numește sublimarea energiilor.

 

O treime din energia noastră vitală produce fluidele sexuale
La ora actuală, se știe precis că fiecare atom al corpului nostru fizic conține o energie gigantică, echivalentă cu 200 milioane eV. Dar cea mai bogată resursă energetică a organismului uman, afirmă oame­nii de știință în prezent, o reprezintă potențialul sexual. S-a constatat că aproximativ o treime din energia vitală pe care o extragem din hrană, din aer și din lumina solară este folosită pentru a produce fluidele sexuale (lichidul seminal în cazul bărbatului, secrețiile sexuale în cazul femeii). Fiecare poate proba acest adevăr, atunci când pierde o parte din acesta. Astfel, în urma ejaculărilor frecvente, bărbații pot constata o diminuare considerabilă a vitalității; de asemenea, o scădere a puterii mentale și a capacității de concentrare. Femeile se regăsesc și ele vlăguite fizic și tulburate psihic în urma declanșării ciclului menstrual.

Înțelepții Orientului consideră că o picătură de fluid sexual echivalează în energie vitală o sută de picături de sânge. Hindușii se referă la Amrita, elixirul vieții, o substanță regeneratoare care se poate produce în timpul actului amoros fără ejaculare, realizat de un bărbat și o femeie care se iubesc. Producerea elixirului, numit de occidentali “secreție hormonală specifică”, presupune cunoașterea unor tehnici sexuale care previn ejacularea (la bărbat) și descărcarea energetică (la femeie) și elevează astfel ființa pe nivele de conștiință tot mai înalte. Retenția fluidelor sexuale, transmutarea lor și orientarea energiilor rezultate spre centrii energetici superiori poate conduce la capacități extraordinare, cum ar fi pu-terea de vindecare și clarviziunea. Numeroși învățați consideră că, dacă se reține acest fluid întreaga viață, corpul nu se mai descompune după moarte. Sfinții creștini, budiști, taoiști sau mozaici au folosit cu toții puterea conținută în sămânța creatoare pentru a înfăptui miracole.

 

Prin transmutarea și sublimarea potențialului sexual se atinge aurul filosofal al alchimiștilor
Sublimarea, fiind un proces care se angrenează ulterior transmutării, se diferențiază de aceasta prin redirecționarea energiilor sexuale către alte planuri ale ființei, vizându-se armonizarea nivelelor vital, psihic, mental și spiritual. Am putea face analogie între un baraj de acumulare și alchimia subtilă produsă de sublimarea energiilor rezultate prin transmutare. Astfel, datorită acțiunii inteligente a omului, apa din lacul de acumulare al unui baraj va pune în funcțiune turbinele printr-un fenomen de cădere controlată a apei, devenind o sursă continuă de electricitate. Aceasta este, analogic, faza transmutării care generează o energie uriașă, nemodulată. Sublimarea este procesul ulterior, în care electricitatea produsă va fi preluată de la sursa ei și va fi transportată prin linii de înaltă tensiune și frecvență, ge­nerând o gamă vastă de fenomene și procese (calorice, sonore, luminoase, magnetice etc.), în funcție de destinația pe care dorim să o dăm curentului electric.

Acesta este punctul de întâlnire al științei moderne cu știința ezoterică a alchimiei. Căci alchimia simbolizează evoluția omului de la o stare în care predomină tendința descendentă spre planul material, la o stare spirituală ascendentă. Alchimia exterioară căuta să transforme me­talele în aur. Dar adevărata alchimie, cea interioară, are loc în ființa umană, prin procese de transmutare și sublimare. Ambele demersuri se regăsesc în cuvintele misticului creștin Angelus Sile­sius: “Plumbul se preschimbă în aur și hazardul dispare atunci când, prin Grația Divină, eu sunt îndumnezeit de către însuși Dumnezeu (…). Căci inima este aceea care se transformă în aurul cel mai fin: Iisus Hristos sau harul dumnezeiesc sunt piatra filosofală.”

De altfel, legendele chinezești povestesc despre o epocă de aur, când toți oamenii trăiau în armonie cu natura și transmutau fluidele sexuale, su-blimând apoi energia obținută în energii superioare (volitivă, afectivă, mentală, spirituală), la fel de firesc cum respirau. Aceste povestiri se aseamănă foarte mult cu legenda biblică a lui Adam și a Evei, izgoniți din Paradis de Creatorul lor, după ce au gustat fructul oprit al plăcerii sexuale. Astfel, din această perspectivă, scopul final al ascensionării energiilor sexuale prin tehnicile taoiste poate fi identificat în metafora regăsirii Paradisului pierdut, existent în fiecare bărbat și în fiecare femeie, prin însăși natura lor divină originară.

text de Ioana Plăvițu
Revista Misterelor nr. 37/2001

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Ce este continența amoroasă? Ce este continența amoroasă?

O soluție concretă pentru exploata­rea resurselor de energie care ne sunt necesare la serviciu, în sesiunea de examene, în diverse situaţii foarte solicitante. Energia sexuală este o forţă colosală. La cursurile şcolii de yoga…

Continenţa sexuală. Secretul magic al evoluției euforice, accelerate în doi - a celor care se adoră Continenţa sexuală. Secretul magic  al evoluției euforice, accelerate în doi - a celor care se adoră

Deşi pentru unii oameni continenţa sexuală pare ceva simplu şi banal, la un studiu atent şi adecvat se dovedeşte a fi un subiect complex şi chiar vast. Chiar dacă denumirea îi duce pe cei mai mulţi cu gândul la sex, este necesar…

Glosar de termeni