Sofrologia, o nouă știință a conștiinței

Dr. Raymond Abrezol a descoperit sofrologia la 32 de ani și a devenit unul dintre cei mai buni discipoli ai profesorului Caycedo, întemeietorul acestei științe. De atunci, el n-a încetat să împărtășească marelui public de pretutindeni această nouă știință ce l-a condus către aventura extraordinară a conștiinței

L’ Autre Monde: Ați putea să ne dați definiția actuală a sofrologiei?

Raymond Abrezol: Denumirea de sofrologie a fost folosită pentru prima dată de prof. Alfonso Caycedo, neuropsihiatru spaniol, de origine co­lumbiană, cu ocazia unui Congres la Viena, în 1961. Această nouă școală științifică își propune ca, plecând de la concepții moderne, să studieze modificările conștiinței umane provocate prin metode psihologice, chimice sau fizice, precum și aplicațiile lor te­rapeutice, profilactice și pedagogice. 

Sofrologia face parte din medicină, dar nu este nici o medicină simplă și nici una alternativă. Această știință începe abia acum să trezească interesul medicilor. Cuvântul “sofrologie” este un neologism ce semnifică, după cum arată diferitele sale rădăcini grecești, fie o știință ce redă moderația și înțelepciunea și care permite să îi înveți pe ceilalți cum să mențină sau să restabileacă un bun echilibru psihosomatic (în acest caz, provine de la “sophronizo”și “logos”), fie studiul modalităților de obținere a unei stări de liniște mentală prin expansiunea conștiinței (provine din cuvintele: “sos”, “phren” și “logos”). În acest al doilea sens, sofrologia este o cale de restabilire a armoniei omului pe toate cele trei planuri: fizic, psihic și spiritual. Sofrologia cuprinde o parte științifică (tratamentul și prevenirea maladiilor funcționale, pregătirea pentru naștere, pentru intervenții chirurgicale, pentru examene, pentru activități sportive de competiție și inclusiv pentru moarte) și o alta filosofică, deoarece propune o artă de a trăi, de a gândi și de a fi, iar pentru medici - o nouă modalitate de comunicare cu pacienții. La început, în anii 1960, sofrologia era utilizată și învățată în special de către personalul medical și paramedical. Acum există multe institute din Europa care formează sofro­logi. După 40 de ani, definițiile și tehnicile sofrologiei s-au rafinat și s-au perfecționat pornind de la ideile originale ale fondatorului său.

LM: Cum  înțelege sofrologia conceptul de conștiință ?

RA: Conceptul de conștiință a fost obiectul numeroaselor cercetări făcute de majoritatea marilor gânditori. Totuși, nici filosofii și nici psihologii n-au reușit s-o definească. Bineînțeles, trebuie să facem diferența între conștiința animală și cea umană, care e dotată cu o dimensiune specifică, puterea de abstractizare ce face posibile limbajul și raționamentul. Cu toate progresele științei și cercetările îndrăznețe din psihologie, noi suntem încă departe de a putea explica ce constituie esențialul vieții noastre psihice, cotidiene. Cea mai mare parte a psihicului nostru este în general inconștientă. Centrii vieții vegetative și ai acțiunilor automatice funcționează fără intervenția voinței noastre. Cu cât un act este mai voluntar, cu atât el devine mai conștient. 

Conștiința noastră continuă să existe în orice stare ne-am afla, atât în timpul stării de veghe cât și în timpul somnului. Ea nu-și încetează activitatea nici atunci când omul moare. Conștiința este puterea de investigare a lumii exterioare și interioare, iată cea mai bună definiție a conștiinței, pe care, pentru moment, poate să o dea sofrologia. Este mult mai ușor să observăm modificările conștiinței noastre prin studiul comportamentului și prin metodele moderne de înregistrare electronică. Aceste stări variabile de conștiință constituie domeniul de studiu al sofrologiei.

LM: Care sunt aceste diferite stări de conștiință studiate de sofrologie ?

RA: La nivelul actual de cunoaștere, este dificil să descriem cu precizie diversele stări de conștiință ale ființei umane. De aceea, pentu a le studia mai ușor, le-am împărțit în trei mari categorii: stările de conștiință patologice, stările de conștiință obișnuite și stările sofronice de conștiință. În oricare din ele, subiectul poate trece prin diferite nivele de conștiență, mergând de la starea de veghe activă până la starea de comă și la moarte. Sub domeniul conștiinței se găsește lumea imensă a inconștientului, ce joacă un rol primordial în determinarea stării de conștiință. Cele mai multe stări de conștiință sunt caracte­rizate de o undă electrică specifică ce poate fi înregistrată de electroencefalograf. De exemplu, starea de veghe activă este caracterizată de unde rapide numite unde beta, somnul - de unde lente, numite delta, etc. Dacă ne îndepărtăm de conștiința obișnuită înspre conștiința “patologică”, acțiunea terapeutică sofronică devine mai puțin eficientă. În cadrul conștiinței obișnuite discernem trei feluri de stări: stările obișnuite, pe care orice ființă umană le trăiește în mod automat în cea mai mare parte a timpului, stările temporare sau pasagere ce însoțesc anumite sentimente sau emoții pasa­gere și în final, stările rare sau extraordinare, ce pot fi considerate uneori drept stări patologice trăite doar de anumite persoane în circumstanțe speciale.

Aceste stări de conștiință au fost studiate succesiv de sofrologie, la început doar pentru cunoașterea omului, pentru cercetări și apoi în scopuri terapeutice, pedagogice și profilactice.

LM: Care sunt scopurile profunde ale sofrologiei?

RA: Fără îndoială, vreți să spuneți scopurile filosofice. Într-adevăr, sofro­logia modernă începe o nouă etapă odată cu dezvoltarea dimensiunii sale spirituale. Prin tehnicile sofrologiei urmărim să dezvoltăm și să armonizăm funcțiile cerebrale, în special prin restabilirea echilibrului între emisfera cerebrală dreaptă și cea stângă, aceasta din urmă fiind mai puțin stimulată în Occident. Un alt scop este de a învăța să integrăm treptat conținutul inconștientului în conștient, devenind astfel ființe conștiente de sine, cu o structură psihică echilibrată. De asemenea, dorim să stimulăm gândirea pozitivă. Toate metodele sofrologiei folosesc introspecția și deci, conduc la o mai bună cunoaștere de sine și la înțelegerea celorlalți.

Atunci când ființa umană a atins o stare de echilibru și când partea conștientă a devenit mai mare decât partea inconștientă, atunci devine o ființă respon­sabilă. Ea va fi capabilă să-și stăpânească emoțiile, să-și eli­mine stresul, să se adapteze mai bine situațiilor și, într-o anumită măsură, să-și controleze funcțiile organice.

Dezvoltarea spiritualității, re­descoperirea dimensiunii divine a iubirii, învățarea fericirii – toate acestea sunt obiective esențiale ale acestei științe ce consideră omul în cele trei dimensiuni ale sale. Dar demersul ultim al sofrologiei fenomenologice este descoperirea și experimentarea conștiinței cosmice universale, sursă a oricărei manifestări. Astfel, vom trece de la viață la existență, de la « a părea » la « a fi », de la o conștiința vagă la una clară, de la noaptea cavernei platoniciene la lumina Soarelui. De aici provin tehnicile pentru occidentali, ce conduc la stări de conștiință superioare, cunoscute în Orient sub numele de stări de sama­dhi, satori sau kensho. Cel ce va trăi această experiență nu va mai fi niciodată ca înainte. El va deveni o ființă iubitoare, nu se va mai teme de moarte, va fi mai aproape de natură, eliberată de angoase, comunicativă, plină de bucuria de a trăi și va fi capabilă să cunoască Realitatea, adică să vadă și să trăiască lucrurile altfel. Acesta este portretul omului Epocii de Aur, perioadă profețită de marii inițiați pentru Era Vărsătorului în care ne aflăm acum. 

interviu cu Dr. Raymond Abrezol, preluat din revista L’ Autre Monde

 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Puterea gândirii pozitive Puterea gândirii pozitive

“Unii oameni văd lucrurile așa cum sunt și se întreabă neputincioși: De ce?. Eu visez la lucruri care n-au fost niciodată și spun: De ce nu?.”   -  George Bernard Shaw Orice gând se manifestă printr-un conținut…

Patrunderea în supramental Patrunderea în supramental

Lumea în care trăim este un imperiu al simțurilor, în care esența divină a sufletului  nostru, adevăratul Sine, a fost dată uitării de majoritatea oamenilor. Suntem precum niște actori aflați pe marea scenă a vieții, care…

Glosar de termeni