Conștiința (partea I) - de la atom la ființa umană

O viziune revoluționară asupra conștiinței și posibilităților ei nelimitate, prezentată de omul de știință american Itzhak Bentov

Itzhak Bentov s-a născut în Cehoslovacia în 1923. În timpul celui de-al doilea Război Mon-dial, a reușit să emigreze în Israel, de unde a plecat în 1954, pentru a se stabili în SUA. Personaj interesant, ieșit din comun, Ben (cum i se spunea) a fost în același timp un geniu științific și un mistic. Intuitiv, autodidact, el a făcut numeroase invenții, cea mai celebră fiind cateterul cardiac. El a urmărit să înțeleagă, cu mijloace științifice, alcătuirea universului și posibilitățile de evoluție spirituală ale omului. Practica intensă a meditației i-a permis să realizeze o punte de legătură între cunoașterea științifică și percepția intuitivă a lumii imateriale. El a conceput astfel modelul holografic al cosmosului, pe care l-a prezentat în cartea sa “Stalking the wild pendulum – On the Mechanics of Consciousness”.

Itzhak Bentov a murit într-un accident aviatic la 25 mai 1979, la Chicago.

Definim, în contextul de față, conștiința ca fiind capacitatea unui sistem de a răspunde la stimulii exteriori. Să presupunem mai întâi că stimulăm un atom, bombardându-l cu o radiație electromagnetică. Unul sau mai mulți electroni vor absorbi energie și vor trece pe un nivel energetic superior, mai îndepărtat de nucleu. Când stimularea încetează, electronii revin pe nivelul energetic inițial, emițând fotoni de o anumită energie și frec-vență specifice procesului. Aplicând diverși stimuli, vom provoca diferite răspunsuri ale sistemului.

Numărul de răspunsuri ale unui sistem la stimulii externi definește “cantitatea de conștiință”.

Să considerăm în continuare sisteme din ce în ce mai complexe: un virus, o bacterie; acestea vor avea răspunsuri din ce în ce mai variate și mai numeroase. Pe măsură ce sistemul evoluează, ajungând la ma-mifere și la om, numărul de răspunsuri posibile va crește rapid. Definim acest număr ca fiind “cantitatea de conștiință”. Aceasta ar putea părea, conform opiniei unanim acceptate, o definiție complet arbitrară. La început, vom fi mai reticenți în a considera o piatră sau un atom drept obiecte vii, căci noi asociem conștiința cu viața. Totuși, această viziune corespunde unei limitări umane. O piatră, de exemplu, ar putea avea dificultăți în a concepe conștiința conform înțelegerii noastre.

În limbajul nostru, expresia “ființă vie” a fost restrânsă, în mod arbitrar, la acele forme de existență care se pot reproduce. Aceasta, pen­tru că noi ne proiectăm propriul  comportament asupra altor sisteme atunci când spunem că, de la atom și până la sistemele complexe nu există “viață”. ªi apoi, dintr-o dată, când acestea din urmă ating un anumit stadiu de organizare, “viața” apare, pentru că regăsim la acel nivel propriul nostru mod de a fi.

Iată deci prima premiză majoră: conștiința este prezentă în materie. Altfel spus, întreaga materie conține conștiință (sau viață), într-un grad mai scăzut sau mai ridicat. Noi, ființele umane, suntem astfel concepute încât să putem interacționa cu orice sistem având o conștiință.

Am afirmat că atomii au conștiință pentru că pot răspunde la stimuli. Dar întreaga realitate fizică este constituită din atomi, sub formă de sisteme mai mici sau mai mari. În consecință, putem spune că o masă dată de substanță este înzestrată în-tr-un anumit grad cu conștiință. Această proporție variază în cantitate și calitate în funcție de nivelul de evoluție.

Aspectele cantitativ și calitativ ale conștiinței
Între numărul de răspunsuri la stimuli sau “cantitatea de conștiință” și nivelul acestei capacități  sau “calitatea conștiinței” există o certă relație. Vom exprima indicele calitativ al conștiinței prin gama de frecvențe a răspunsurilor. Cu cât aspectul calitativ este mai elevat, cu atât este mai mare gama de frecvențe a răspunsurilor sistemului. Spre exemplu, știm că urechea noastră e sensibilă la stimuli cu frecvențe cuprinse între 30 și 20.000 Hz, aproximativ. Tot astfel, vederea noastră este limitată la banda de frecvențe pe care ochiul o poate detecta. La fel se petrec lucrurile cu toate simțurile noastre.

Indicele de calitate a conștiinței definește gradul de rafinament și gama răspunsurilor ei la stimuli. Am putea să-l asimilăm cu nivelul de inteligență al răspunsului.

 

Grafic constiinta

Relația dintre cele două aspecte, cantitativ și calitativ, ale conștiinței, poate fi ilustrată în graficul alăturat. Pe axa orizontală se reprezintă valoarea cantitativă a conștiinței iar pe axa verticală, calitatea sa. Vom considera atomul drept unitate fundamentală de conștiință și vom defini o scală arbitrară de numere pentru diversele categorii de ființe. Astfel, vom nota răspunsul în frecvențe al unui atom cu f1, al unui virus cu f2, al unei plante cu f3, al unui câine cu f4 și al unui om cu f5. Vom atribui ființelor umane celor mai elevate nivelul f6. Intervalul cuprins între f5 și f6 reprezintă răspunsurile sistemului  nervos uman la toți stimulii provenind de la simțuri, ajutate sau nu de unele instrumente prin care se pot extinde capacitățile naturale.

Indicele de calitate a conștiinței definește gradul de rafinament și gama răspunsurilor ei la stimuli.

Deci, intervalul de frecvențe cuprins între f5 și f6 exprimă răspunsurile sistemului nervos uman la toți eventualii stimuli. Realitatea fizică ne este transmisă prin toate datele posibile ce ne parvin prin rețeaua senzorială. Aceasta codifică informația cu ajutorul unei secvențe binare activitate-repaus (de genul codului binar 0-1 din sistemul informațional). Pornind de la aceasta, creierul construiește realitatea noastră. Pe grafic observăm și alte game de frecvențe, unele deasupra celor specific umane (de exemplu, f7 și f8), iar altele dedesubt, ce corespund unor realități pentru lumile ce ocupă aceste nivele.

Înțelegem astfel că în Natură există un spectru de realități asociate fiecărei categorii de ființe ce manifestă un anumit nivel de conștiință. Această scală de valori nu are un spectru discret, ci unul continuu, de bandă. Astfel, de exemplu, nivelului conștiinței umane nu-i corespunde o singură valoare, ci un interval de valori (o fâșie sau o bandă).

Să privim acum diagrama ca pe un întreg. Observăm că relația între cantitatea de conștiință și calitatea acesteia este reprezentată printr-o curbă ce devine tangentă la asimptota pe care o numim „absolut”. La nivelele inferioare, pentru salturile de la o realitate inferioară la una superioară, de e-xemplu de la f2 la f3, creșterea cantității de conști-ință este relativ mică. Pe măsură ce ne înălțăm pe scara frecvențelor ce indică rafinarea conștiinței, saltul de la una la cealaltă (de exemplu, de la f10 la f11) va fi caracterizat de o creștere cantitativă mai mare. Aceasta va tinde la infinit atunci când curba devine tangentă la „absolut”. Din această perspectivă, putem spune că „absolutul” cuprinde întreaga conștiință din univers.

Să considerăm săgeata evoluției, în partea dreaptă a graficului, care urcă spre absolut. Aceasta implică faptul că toată materia din univers, începând cu atomul, își înalță conștiința din nivel în nivel, până ce atinge în final valoarea maximă. De altfel, aceasta înseamnă că elementele se combină și devin tot mai complexe, formând sisteme nervoase specializate. Acestea se dovedesc capabile de a interacționa cu natura într-un mod din ce în ce mai diversificat. Altfel spus, indicele de calitate a conștiinței crește.

Absolutul este sursa tuturor conștiințelor existente la toate formele de manifestare din univers.

Curba de schimb energetic
Să ne orientăm acum atenția către curbele în formă de clopot din apropierea axei verticale (în stânga graficului). Acestea sunt așa-numitele „curbe de schimb energetic”. Cu cât sunt mai apropiate de începutul scalei, cu atât ele sunt mai mici; ele cresc în înălțime o dată cu rafinarea conștiinței. Pe măsură ce progresăm pe scara evoluției, interacțiunea noastră cu mediul devine tot mai intensă. La cele mai înalte nivele, ajungem chiar să controlăm mediul ambiant (Natura).

Ne-am putea întreba: prin ce anume diferă realitatea noastră de alte realități? Răspunsul este că sistemul nervos, care ne interpretează realitatea, interacționează puternic cu frecvențele cuprinse în intervalul (f5, f6). Noi suntem, deci, acordați pentru un maximum de schimb energetic cu mediul nostru actual și rezonăm cu acesta. Aceasta este semnificația curbei în formă de clopot. Vârful ei se gă-sește la jumătatea plajei noastre de realitate, dar ca-petele ei se prelungesc atât către realitatea imediat superioară, cât și spre cea situată chiar sub a noastră, și care corespunde animalelor și plantelor. Aceasta este aria posibilităților noastre obișnuite de interacțiune și percepție. Conștient sau nu, noi interferăm cu celelalte nivele.

ªtim din experiență că, dacă vom încerca să trecem cu degetul prin suprafața mesei, vom întâmpina rezistență. Sau, dacă vom conduce o mașină cu 90 km/h și ne vom ciocni de stâlpul unui pod, vom realiza că s-a produs o puternică interacțiune între noi și acesta. Pe de altă parte, dacă visăm că noi conducem același vehicul și că întâlnim același obstacol la aceeași viteză, rezultatul nu va mai fi la fel de catastrofal ca în realitatea fizică. Ne vom trezi ușor tulburați, spunând: „Din fericire, n-a fost decât un vis!”

Scara evoluției
Pornind de aici, se poate presupune că deasupra realității fizice se află o realitate de natură onirică. Curba noastră de schimb energetic ajunge la aceasta și chiar o depășește. Curba corespunzătoare nivelului adiacent, pe care îl vom numi nivel astral (conform terminologiei esoterice existente) este superioară curbei noastre. Ea coboară, intersectează realitatea noastră și pe cele inferioare ei, atingând stadiul mineral. În mod evident, entitățile astrale pot afecta la modul substanțial realitatea noastră. De remarcat faptul că maximul curbei astrale de schimb energetic este mai înalt decât cel al curbei fizice. Aceasta arată că ființele astrale pot interacționa cu mediul lor și cu Natura în general mult mai profund decât noi. Să observăm în continuare că, la nivelul f7 care urmează astralului, curba de schimb energetic este și mai înaltă, deci interacțiunea cu mediul și controlul asupra acestuia sunt mai intense. Vom numi acest nivel – mental, confom li-teraturii esoterice. Deasupra acestuia va fi nivelul cauzal (sau intuitiv), care este caracterizat de o și mai mare interdependență a energiilor și o mai mare creștere “cantitativă” a conștiinței.

Urcând și mai mult pe scara evoluției, vom ajunge la nivelele spirituale. Acestea ating domeniul absolutului. Remarcăm aici curba de schimb energetic foarte înaltă a celui mai elevat nivel. Aceasta indică un control total asupra Naturii.

Să rezumăm cele prezentate până aici: se pare că avem de-a face cu un spectru continuu de realități, datorită faptului că și în materie există conștiință. În mod evident, o piatră va avea mai puțină conștiință decât o plantă sau decât un câine. Rezultă pentru mi­nerale un control mai slab asupra mediului lor, răspunsuri mai rare și o liberă voință mai restrânsă – dacă putem vorbi de așa ceva în cazul unei pietre. Să nu uităm însă că și noi, oamenii, beneficiem de o asemenea putere limitată. Pe măsură ce urcăm treptele succesive ale scării evoluției, voința noastră liberă crește, iar capacitatea de a controla și de a ne crea propriul mediu înconjurător se amplifică.

Curba de schimb energetic nu coboară niciodată până la zero, deoarece între toate nivelele se manifestă întotdeauna o anumită interacțiune.

Realități relative

a) Realitatea minerală
Vom începe prezentarea realităților relati­ve cu cea mai joasă din grafic și ne vom înălța gradat către absolut. Dacă vom încerca să ne identificăm cu ma-nifestarea conștiinței într-o piatră și să pătrundem în realitatea ei, vom simți că aceasta are o percepție vagă a căldurii și a frigului, a luminii și a întunericului. La acest nivel al manifestării, există o cale de comunicare cu celelalte minerale, dar mărginită la recunoașterea destul de imprecisă a prezenței altor lucruri. Evident, în aceste condiții “viața socială” va fi foarte limitată. Este interesant că, la acest stadiu de existență, nu se observă o creștere a mineralelor, ci doar o ero-ziune a lor, în timp.

Curba de schimb energetic pătrunde în domeniul plantelor și nu coboară niciodată până la zero, ceea ce semnifică interacțiunea constantă cu alte nivele.

b) Realitatea vegetală
Această realitate se diferențiază de cea minerală prin faptul că, la acest nivel, există un mecanism de creștere și de reproducere a plantelor. Ceea ce noi numim “viață” în general pornește de la această etapă. “Cantitatea” de conștiință se dovedește a fi superioară, la fel ca și răspunsul la stimuli. Are loc adaptarea la condițiile naturale, lupta pentru supraviețuire și o percepție mai clarsă a ciclului zi-noapte. În lumea plantelor se manifestă o impetuoasă “viață socială” și chiar sexuală – aceasta din urmă, grație intervenției discrete a unui al treilea  factor (fluture, albină sau vânt care transportă polenul)…

Sunt foarte cunoscute experiențele ce au demonstrat că plantele răspund emoțiilor umane (iubire, teamă etc.), lucrarea “Viața secretă a plantelor” a lui Peter Tompkins și Christopher Bird fiind cea mai bună sursă de informație în acest sens.

Realitatea vegetală face un salt important după cea minerală, dar ea rămâne relativ statică deoarece aptitudinea plantei de a se mișca se li-mitează la creștere. Curba de schimb energetic a vegetalelor intersectează frecvența de bază a gamei umane și continuă dincolo de aceasta.

c) Realitatea animală
La acest stadiu, emoțiile iau amploare și apare libertatea de mișcare în trei dimensiuni, precum și comunicarea între specii. Animalele domestice pot comunica chiar și cu oamenii. Se formează o conștiință de grup ce ia forma unui instinct gregar. Unele animale dau dovadă de inventivitate și chiar folosesc într-un mod inteligent anumite instrumente. ªi aceasta, fără a vorbi de marsuini care, prin complexitatea și dimensiunile creierului, ar putea rivaliza cu însăși specia umană.

Examinând graficul, observăm cum curba de schimb energetic a realității animale depășește nivelul uman și explorează gama vegetală. Aceasta înseamnă că animalele pot să comunice atât cu plantele cât și cu oamenii. Respectiva curbă nu ajunge nici în acest caz la zero, căci există, pentru ființele ce corespund unei realități, o sensibilitate minimă constantă față de entitățile de pe alte nivele. Aceasta datorită rolului de numitor comun al conștiinței în întreaga creație. Grație acestei punți de legătură care este conștiința, fiecare element stabilește un raport permanent cu Întregul.

d) Realitatea umană
Noi cu toții aparținem acestei rea-lități. Dar majoritatea oamenilor uită că ne putem deschide conștiința pentru a învăța să interacționăm cu toate nivelele realității figurate în grafic. Acesta este adevăratul înțeles al expresiei “expansiune a conștiinței”. Altfel spus, sistemul nervos cerebro-spinal se poate organiza astfel încât să ne permită intrarea în rezonanță cu fiecare dintre aceste realități, de la cea minerală până la cele mai elevate nivele, cele spirituale.

În acest domeniu, trebuie specificat că drogurile nu favorizează o astfel de deschidere a conștiinței; ele mai degrabă alterează capacitatea normală de răspuns și tind să o direcționeze către anumite nivele particulare, fie deasupra, fie sub gama umană.

“Călătoriile” neplăcute indică proiecția conștiinței într-o realitate subumană. De obicei, ele sunt trăite ca niște veritabile coșmaruri.

Uneori, conștiința poate fi proiectată, cu ajutorul stupefiantelor, pe nivele superioare nivelului nostru. Atunci are loc o “călătorie” fantastică. Totuși, aceste experiențe sunt în mod necesar caracterizate de distorsiuni, căci drogurile împiedică funcționarea normală a creierului. De asemenea, controlul asupra nivelelor la care accede subiectul unor astfel de experiențe este foarte slab, uneori inexistent. Folosirea sistematică a drogurilor distruge capacitatea sistemului nervos de a evolua normal în direcția nivelelor superioare, indicate pe grafic de săgeata evoluției. Această incapacitate rezultă din dezechilibrul neurologic provocat de o asemenea dependență. Pentru a putea interacționa cu un anume nivel de conștiință sau realitate, spiritul trebuie să rămână treaz și sigur pe sine.

În numărul următor al revistei vom prezenta realitățile astrală, mentală și cauzală.  

Traducere și adaptare de Ioana Plăvițu
Revista Misterelor nr. 38 / 200x

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
Spațiul sacru carpato-balcanic Spațiul sacru carpato-balcanic

Spațiul carpato-balcanic și cel tibetano-himalayan prezintă mari analogii și “coincidențe”. Acest fapt vorbește despre un fond comun, despre o tradiție care se leagă de cele mai vechi forme de înțelepciune ale omenirii care…

Față în față cu moartea - o nouă perspectivă asupra vieții Față în față cu moartea - o nouă perspectivă asupra vieții

Modelul conștiinței supraluminice, propus de cercetătorii francezi Brigitte și Régis Dutheil, explică fenomenul experiențelor în preajma morții Fenomenul NDE (Near Death Experiences – experiențe în preajma morții) a…

Glosar de termeni