Click for more products.
No produts were found.

Spatiul infinit bate la poarta sufletului tau. Deschide-i!

Posted on4 Month ago by
Love0
Spatiul infinit bate la poarta sufletului tau. Deschide-i!

Spațiul infinit bate, chiar și atunci când nu-ți dai seama, la poarta sufletului tău. Deschide-i!


Ai stat vreodată pe margine la un moment de euforie generală? La finalul unei conferinţe, de exemplu, într-o stare de preaplin sufletesc, în care toţi se bucurau şi se îmbrăţişau, dar tu ai refuzat să intri în joc? Şi nu pentru că n-ar fi avut cine să te îmbrăţişeze. Ci pentru că tu ai ales să rămâi deoparte. Ca un spectator indiferent. Obosit. Fără chef. Şi cu o mulţime de alte motive... inventate.

Mie mi s-a petrecut asta. Chiar de mai multe ori. Şi de fiecare dată a trebuit să-mi pun, cu sinceritate, acelaşi diagnostic spiritual: eram închisă sufleteşte. Baricadată în cazemata mea interioară, speriată de elanul afectiv cu care ceilalţi veneau spre mine, prinsă în hăţişul unor ezitări şi temeri care mă împiedicau să mă abandonez unei simple îmbrăţişări. Să accept vizita Iubirii.

Nu ştiu de ce mă opuneam cu asemenea vehemenţă. Doar citisem atâtea despre starea de deschidere! Aspiram la ea, eram însetată de o apropiere sinceră de ceilalţi. Şi cu toate astea, acţionam împotriva propriilor aspiraţii. Şi nici nu voiam să accept o mână de ajutor.

Atunci am intuit un adevăr pe care tradiţiile spirituale îl afirmă dintotdeauna: diferenţa dintre ceea ce vrem să fim şi ceea ce suntem cu adevărat.

Teoretic, ştiam că sunt conştiinţă divină, nelimitată. Spiritul nemuritor, Atman. Practic, mă vedeam constrânsă de blocaje şi fel de fel de limitări. În temeri, obişnuinţe negative, constrângeri interioare; într-o cetate interioară cu porţile bine baricadate, care nu permitea decât rareori vizita unor oaspeţi de suflet. În zilele de sărbătoare sau poate cu invitaţie specială.

 

Cum te descurci cu marele ucigător al realităţii

Starea de deschidere interioară depinde de nivelul fiecăruia de conştiinţă. De gradul în care reuşeşte să-şi depăşească baricadele interioare pentru a privi Întregul dincolo de iluzia separării.

Sri Aurobindo spunea că „inconştient, omul înglobează în conceptul spaţialităţii sale corpul şi acea porţiune de viaţă şi de minte care sunt identificate cu el. În rest, tot ce îl înconjoară e privit ca un non-eu cu care trebuie să aibă de-a face. Iar această identificare corporală şi concepţia existenţei separate de Tot întreţin tristă viaţă a ego-ului.

Şi totuşi, oceanul existenţei divine freamătă continuu în noi. Deşi nu-i simţim atingerea. Şi nu-i gustăm decât din când în când frumuseţea. Lumea trăieşte în noi. Însă noi avem iluzia că trăim în lume. Că suntem separaţi de ceilalţi. Că există o distanţă între mine şi tine, între el şi ea. Între noi şi Dumnezeu. Această viziune separatoare este rodul amar al minţii duale. După cum spune înţelepciunea tibetană, „mintea este marele ucigător al realităţii. Duşmanul sentimentului de unitate divină şi rădăcina oricăror forme de limitare şi închidere interioară.

Cheia evadării din această închisoarea interioară nevăzută este deschiderea spirituală.

 

Soluţia? Luciditate la foc continuu

Acest proces de decondiţionare începe adeseori în plan mental – acolo se dă marea bătălie. Prima victorie este auto-obiectivarea, care începe întotdeauna cu sinceritatea şi onestitatea: „Nu sunt fericită. Dacă aşa stau lucrurile, mergem mai departe pe firul auto-analizei, cu întrebarea firească: „De ce?“. Pot fi multe motive: „pentru că sunt închisă afectiv sau „sunt rigidă mental, „am reţineri în plan erotic sau pur şi simplu „am un ego supraponderal.

După ce stabilim diagnosticul spiritual, îi putem verifica validitatea într-o discuţie sinceră cu un prieten apropiat, o persoană de încredere – un instructor yoga sau chiar cu ghidul spiritual. Şi hotărâm apoi... tratamentul.

Chiar dacă am sesizat ce ne limitează libertatea interioară la un moment dat, nu ne oprim aici. Auto-obiectivarea e o acţiune la foc continuu. O adevărată vânătoare spirituală prin jungla minţii, pentru a descoperi şi dejuca, rând pe rând, farsele ego-ului. Nenumăratele sale măşti sub care îşi joacă rolul, cu un talent inegalabil: domnul Ştie-Tot, Morocănosul, Ruşinosul, Măria Sa Io mi-s inimă de aur, Criticilă, domnul Bârfă-Lungă – Sărăcia-omului şi mulţi alţii. Fiecare cu propriile limitări. Cu punctul său de vedere. Cu anumite greşeli de atitudine şi comportament. Şi, bineînţeles, cu şansa lui de transformare.

 

Domnul Ştie-Tot devine empatic

I se mai spune intelectualul atoatecunoscător sau Omniescentilă. E o persoană preponderent mentală care a studiat mult de-a lungul timpului şi s-a transformat într-o enciclopedie ambulantă cu păreri bine argumentate. Domnul Ştie-Tot poate să-ţi vorbească oricând, oricât, despre orice: Bhakti yoga, Jnana yoga, Karma yoga, Raja yoga...

Spune-i că eşti într-un moment dificil şi ai nevoie de înţelegere – o să te trezeşti cu un discurs aprig: „detaşează-te! Nu aştepta ceva din afară!  Fericirea e în tine! Problemele sunt o iluzie!“. Mai puţin cu stropul de susţinere afectivă de care aveai de fapt nevoie.

Intelectualului atoatecunoscător nu-i plac „efuziunile sentimentale, cum le numeşte el. Trăirile empatice, sensibile îi sunt oarecum străine. El este... o persoană serioasă. În traducere liberă, lipsită de empatie.

Când are de-a face cu o chestiune teoretică - de exemplu, acest articol – Omniscientilă va fi primul care va  înţelege subiectul. Şi primul care îl va critica şi va face corecturile de rigoare, nu puţine la număr. Dar va fi ultimul care să se regăsească în descriere. Şi să accepte că el însuşi ar putea suferi de închidere. Că mintea lui cvsi-documentată îi dă senzaţia unei deschideri spirituale, dar l-a zăvorât în realitate în fortăreaţa unei existenţe limitate şi anoste.

Pentru a se deschide, Omniscientilă are nevoie să trăiască, în loc să-şi imagineze că o face. Să simtă realitatea, în loc să se gândească la ea şi să o eticheteze în fel şi chip. Şi, în plus, să-şi orienteze atenţia către... ceilalţi. Să devină mai empatic.

În conferinţa despre „Atenţie, ghidul spiritual propune o tehnică simplă care îl poate ajuta pe Omniscientilă să devină un Omnies-simţilă: când cineva îi vorbeşte, să fie cât se poate de atent. Să-l asculte cu sufletul. Nu cu mintea. Să se pună în pielea celuilalt, să se identifice cu el: ce a simţit el? Ce stări a avut? Ce revelaţii? Să nu lase mentalul să-i vagabondeze pe coclauri, în timp ce dă din cap cu un „Îhî... Aha... Mda... nu foarte convingător. Nici să nu încadreze experienţa celuilalt în propriile şabloane mentale: „A! Ştiu! Şi eu am fost confruntat cu ceva asemănător! A fost aşa şi aşa....

Efortul intelectualului atoatecunoscător de a se pune în pielea celorlalţi şi de a empatiza cu ei constituie un exerciţiu extraordinar de deschidere spirituală. Sigur, el o să spună că în felul acesta şi-ar încărca mintea cu fleacuri. În realitate, mintea îi este oricum plină cu fleacuri - critici nefondate, monologuri interioare interminabile, etc. Numai că pentru el, sunt fleacuri preţioase, pentru că, de!... sunt ale lui.

A empatiza cu ceilalţi nu înseamnă a ne umple mintea, ci sufletul. A face un efort de deschidere interioară pentru a le permite celorlalţi o scurtă vizită în fortăreaţa noastră. Şi a trăi astfel, aşa cum spunea şi ghidul spiritual, o bucurie nebănuită.

Pentru domnul Ştie-Tot trezirea empatiei înseamnă accesul la o cunoaştere superioară gândirii: samyama, identificarea între obiectul de cunoscut şi cunoscător. Cea care, după cum spunea şi Patanjali în faimoasa „Yoga sutra, conduce la adevărata profunzime a experienţei, la o viziune interioară expansionată şi la nenumărate realizări spirituale.

 

Morocănosul deprinde amabilitatea

Îl recunoşti după faţa încruntată, răceala din privire şi respingerea ostentativă a celor jur. Dacă îl prinzi într-o zi bună, ai şanse să-ţi răspundă la salut. Dacă are o zi proastă, mai bine te fereşti din calea lui. Şi îl ignori. Altfel, rişti să te vezi stropit de un jet de energii negative: ori îţi administrează o critică aprigă, ori o nemulţumire, ori o privire care te străpunge până în măduva simţirii.

O să te întrebi, ca mulţi din anturajul lui de altfel: „cu ce-am greşit?. Poate n-ai greşit cu nimic. Dar morocănosul, împovărat de un corp de suferinţă considerabil, a profitat de ocazie să-l detensioneze puţin.

Morocănosul nu-şi poate reface sănătatea sufletească dacă rămâne în cercul său vicios. Şi viciat - răul pe care îl împrăştie în jur atrage spre el energii asemănătoare şi îi perpetuează propria karmă de suferinţă. E un mecanism pe care ghidul spiritual îl explică pe larg în articolul despre amabilitate, din Yoga Magazin numărul 72.

„Dacă vom răspunde în mod sistematic cu rău la răutatea celorlalţi, nu vom face altceva decât să ne înrăutăţim situaţia. Vom fi prinşi într-o cursă distructivă şi în cele din urmă riscăm să ne înrăim atât de mult, încât vom ajunge să fim asemeni oamenilor răi şi decăzuţi cu care ne-am angrenat în această luptă prostească.”

Pentru morocănosul care are tendinţa să derapeze pe astfel de pantă existenţială, deschiderea spirituală constă înainte de toate în trezirea amabilităţii. În efortul de a explora o faţetă nouă a interacţiunii cu ceilalţi: a fi politicos, a avea răbdare, a acorda ajutor la nevoie, a nu răspunde la rău cu rău şi a nu plăti cu aceeaşi monedă ce nu îi convine. Ci a oferi mai degrabă, în schimb, compasiune, bunătate şi iubire fără măsură.

La o privire superficială, amabilitatea poate părea o slăbiciune. În realitate este o forţă imensă. Este harul spiritual de a capta din Univers energii benefice şi de a le dărui celorlalţi, prin atitudinile şi comportamentele noastre.

Ne putem propune un mic tapas: să urmărim timp de 49 de zile să dăm dovadă de cât mai multă amabilitate. Să fim atenţi atât la aspectele minore – a răspunde la un salut sau un zâmbet, a trece cu vederea anumite greşeli de exprimare (a se citi „anumite replici usturătoare) - cât şi la cele importante: a-i pune pe ceilalţi pe primul loc în momente în care egoismul nostru şi-ar fi revendicat drepturile.

În plus, ghidul spiritual sugerează să consemnăm tot ce trăim într-un jurnal spiritual.

Să notăm eforturile noastre, anumite revelaţii, momentele dificile sau progresele remarcate. A ţine un jurnal spiritual ajută la conştientizarea trăirilor şi la fixarea în structura noastră a anumitor rezonanţe noi, benefice; la păstrarea încrederii că înaintăm pe calea cea bună şi că eforturile noastre nu sunt în zadar.

Pentru morocănos, trezirea amabilităţii este opusul stării sale de închidere. Este începutul sfârşitului pentru tendinţele sale meschine - răutate, ură, criticism exagerat şi alte otrăvuri care îi estompează gustul dulce al vieţii. Amabilitatea este licoarea magică capabilă să-i trezească sufletul în beţia iubirii şi să-i transforme mediul în care trăieşte într-un adevărat paradis.

 

Ruşinosul prinde curaj

În aparenţă e blând. Amabil, înţelegător, flexibil până la a renunţa la propriile păreri de dragul armoniei. Genul de om cu care se trăieşte uşor – nu te stresează, nu te agasează, nu-ţi dă bătaie de cap. Nimic din toate astea, până când... vine o furtună existenţială. Şi soarta îl înghionteşte pe timid să facă un pas înainte, în necunoscut: să-şi spună punctul de vedere într-o situaţie tensionată (în care are dreptate), să caute un loc de muncă mai bun sau... să spunem... să devină instructor de yoga în altă localitate.

Bucuroşi pentru şansele apărute în viaţa timidului, prietenii vor lua un pachet mare de prăjituri şi vor merge la el să sărbătorească. Şi vor avea o surpriză! Vor descoperi, sub o mască de un calm aparent, un ocean de tulburare, nesiguranţă, complexe şi angoase. Nori negri de pesimism. O creativitate nebănuită în a inventa obstacole şi probleme. Şi, dincolo de toate, un ego bine dichisit care se teme să renunţe la confortul său călduţ. Un om care se teme să accepte misterul vieţii şi, la modul cel mai profund, transformarea.

Pentru timid, deschiderea spirituală începe cu trezirea stării de îndrăzneală. Cu efortul de a ieşi din starea sa de comoditate călduţă şi de a cere mai mult de la viaţă. Cu hotărârea de a spune „da şanselor care îi ies în cale.

Ca tapas, îi propunem timidului să înceapă să facă exact lucrurile benefice de care se teme cel mai tare. De exemplu: vecinul de bloc pune muzică hard-rock la maxim, când lumea se pregăteşte de culcare ? Să meargă să discute cu el! Nu să evite problema sau să încerce să-şi pună beţe mentale în roate: Dacă oare? Dar dacă? Dar, vai mie! Să inspire adânc şi pur şi simplu să... îndrăznească. Cine îndrăzneşte azi o replică de bun simţ, mâine e capabil de fapte curajoase. Iar poimâine descoperă că provocările vieţii nu-l mai sperie. Şi că le poate da curs, fără să mai tremure din toţi rărunchii instinctului de conservare.

Pentru fortăreaţa interioară a timidului, îndrăzneala e un adevărat berbec de spart zidurile. Este o forţă interioară nebănuită, expresia unei mari energii vitale, mentale şi spirituale. O atitudine de erou spiritual care ia cu asalt chiar Împărăţia Cerurilor.

 

Tu ce te-ai hotărât să faci?

Indiferent de tipul nostru de fortăreaţă interioară, avem cu toţii încă o şansă de evadare: Marea Putere Cosmică Bhuvaneshwari. Guvernatoarea spaţiului absolut. Cea care, prin graţia ei, poate expasiona câmpul conştiinţei umane în Infinitul libertăţii de a fi. Împrietenirea profundă cu sfera ei de forţă este sinonimă cu transcenderea limitărilor de tot felul, a sentimentelor neplăcute de mărginire şi închidere. Cu plonjarea nestingherită în vastele energii ale Macrocosmosului şi totodată în interiorul propriei fiinţe, într-o stare de libertate deplină – de aceea mantra ei secretă este numită şi „sunetul-subtil-sămânţă al depăşirii limitărilor personale şi al dilatării conştiinţei.

Aşadar merită să ţinem minte un lucru foarte important: poarta închisorii nevăzute în care stăm închişi are mai multe chei. Ele nu s-au pierdut undeva prin univers, nici nu le-a furat vreun zmeu să le ascundă în adâncurile pământului. Ţine de noi să ieşim din această închisoare, căci toate cheile sunt la noi.

 

Revista Yoga Magazin nr. 74

Citește mai mult

Leave a Comment
Leave a Reply
Please login to post a comment.

Menu

  • Yoga Magazin nr 100
    editie aniversara, 256 pagini, 2019

    Yoga Magazin 97-98
    iulie - octombrie 2018

    Yoga Magazin nr 95-96
    martie - iunie 2018

    Yoga Magazin 94-93
    noiembrie - februarie 2018

  • ANTISTRES 60 CPS
    Are proprietati de reducere a efectelor negative ale stresului asupra organismului.

    Ulei de Magneziu
    Are efect relaxant, calmant, confera pielii aspect catifelat.

  • SIROP DE GHIMBIR
    Tonic digestiv, afrodiziac, antiinflamator, efect de regenerare, stimulare a capacitatii de digestie. 

    CEAI GASTROPROTECT
    Imbunatateste digestia, activitatea intestinala, amelioreaza durerile, creste pofta de mancare.

    ULEI ECO DIN NUCA DE COCOS
    Puternic antioxidant, reintineritor, hranitor, racoritor si armonizator

  • Special Edition - CD10 - KAMALATMIKA
    Indra continuă seria de 12 albume: EDIȚIA SPECIALĂ - Tantric Celebration.

  • Conștiința si enigmele ei
    Autor: profesor de yoga Gregorian Bivolaru

    Astrologie cauzală
    Autor: Valentin Badea

    Fantomele de la Trianon
    Autor: Anne Moberly & Eleanor Jourdain

    Aforisme, cugetari, ganduri luminoase si sfaturi pline de intelepciune pentru voi
    Autor: profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Share

Create a free account to save loved items.

Sign in

Create a free account to use wishlists.

Sign in