Click for more products.
No produts were found.

Taoismul - Stiinta vidului plin (I)

Posted on4 Month ago by
Love0
Taoismul - Stiinta vidului plin (I)

În contextul religiilor autentice şi al evoluţiei fizice, psihice, mentale şi spirituale a omului, taoismul reprezintă una dintre cele mai vechi tradiţii ale lumii. Ca mai în toate curentele spirituale puternice izvorâte din Orient, în taoism regăsim îmbinate în mod armonios tehnici şi modalităţi practice pentru menţinerea unei condiţii fizice excelente, dar şi a unei conştiinţe foarte elevate din punct de vedere spiritual.

Adeseori taoiştii denumesc această artă de a trăi (tao) „ştiinţa esenţei şi a vieţii“. În această accepţie, „ştiinţa esenţei“ are la bază cultivarea aptitudinilor mentale şi în final chiar transcenderea acestora; pe de altă parte, „ştiinţa vieţii“ se referă la trupul uman, la integrarea lui ca un tot unitar în viaţa cosmică. ţelul principal al celor două ştiinţe este acela de a amplifica foarte mult în fiinţa umană cele „trei comori“ ale existenţei umane: vitalitatea, energia subtilă transformatoare şi spiritul.

Realitatea Celui fără formă

Vitalitatea la care fac referire taoiştii este asociată în primul rând cu creativitatea, iar în plan secundar cu sexualitatea. Energia subtilă transformatoare este asociată mai ales cu mişcarea, căldura şi puterea, iar în plan secundar este asociată cu respiraţia (suflul), magnetismul personal şi forţa individuală (ca radiaţia subtilă). Spiritul este asociat în primul rând cu esenţa minţii şi a conştiinţei, iar în plan secundar este asociat cu gândul şi reflecţiile meditative. Interacţiunea complexă dintre cele trei comori ale taoismului (numite şi cei trei centri fundamentali ai organismului individual şi ai celui colectiv) implică o anumită calitate şi proporţie a manifestării lor, ceea ce se va reflecta direct în starea globală a condiţiei fizice şi mentale pe care o are fiinţa umană.

Atunci când cele trei comori sunt raportate la trupul omului, ele corespund câte unei zone distincte a acestuia care, conform tradiţiei taoiste, înglobează caracteristicile principale ale comorii (sau centrului principal) respectiv. Astfel, vitalitatea este asociată cu zona abdominală, energia subtilă transformatoare cu zona pieptului, iar spiritul cu creierul. Aceste asocieri sunt invocate în anumite forme de yoga taoistă, în care zonele respective ale trupului sunt numite zona inferioară, zona de mijloc şi zona superioară a elixirului. Aceste zone sau câmpuri de acţiuni sunt folosite pentru focalizarea atenţiei în procesele de vindecare, de energizare şi în tehnicile de meditaţie. Dintr-un alt punct de vedere, vitalitatea reprezintă lumea naturală, energia reprezintă lumea socială, iar spiritul reprezintă lumea psihologică.

Există multe ramuri ale taoismului care au ca obiectiv principal amplificarea vitalităţii, a energiei şi a forţei spiritului. Printre acestea, la loc de cinste se află tehnicile sexuale pentru creşterea vitalităţii, mişcările specifice şi anumite tipuri de exerciţii pentru amplificarea energiei subtile transformatoare, iar tehnicile de meditaţie sunt folosite pentru dinamizarea forţei spiritului.

Pe de altă parte, taoismul reprezintă, de asemenea, un curent mistic foarte puternic, care are la bază vechea tradiţie spirituală chinezească. Totuşi, abia după apariţia faimosului text Tao Te King, scris de marele eliberat Lao Tsi, taoismul a început să fie cunoscut într-o nouă dimensiune. În acest text care conţine aproximativ 5000 de ideograme, tao este prezentat ca fiind „realitatea inefabilă”, idee care nu va mai părăsi, de atunci înainte, tradiţia spirituală şi credinţa poporului chinez.

Valoarea excepţională a acestui text de o mare profunzime spirituală constă mai ales în faptul că el vine în întâmpinarea unei vechi exigenţe a culturii chinezeşti: el afirmă existenţa unei Prezenţe Supreme, care este invizibilă, care nu poate fi nici măcar numită. Această Prezenţă indicibilă este Unică şi Eternă, din ea izvorând multiplul, adică realitatea fenomenală, manifestarea. Datorită forţei lui evocatoare, a unicităţii sale în exprimare, cât şi a moralei, preceptelor şi ritualurilor ce sunt prezentate pe parcursul celor 81 de capitole, Tao Te King face parte din corpusul cel mai preţios de texte ale spiritualităţii pe pământ. Realitatea supremă a lui tao cuprinde practic întregul spectru de activitate a omului şi, precum în filosofia Vedanta ori chiar în Jnana yoga, unde se urmăreşte definirea naturii esenţiale a Sinelui Suprem (Atman), referinţele despre ea nu pot fi făcute decât în cadrul unor negaţii. Prin urmare, încă din primul capitol al textului Tao Te King, Prezenţa Supremă tao este desemnată prin „cel care locuieşte pretutindeni”, pentru ca mai apoi să întâlnim referiri de genul „cel fără nume”, „cel fără formă”, „cel care nu interferează”, „cel care nu posedă nimic”. Deşi tao este prezentat ca fiind în eternitate „cel care nu făptuieşte”, totuşi despre el se spune în acelaşi timp că „nu este nimic pe care el să nu poată să îl facă”. Prin urmare, tao ne apare ca fiind „marele şi singurul făptuitor real”, condiţie care nu poate fi obţinută decât atunci când extremele se ating. Într-adevăr, textul afirmă că „el realizează toate lucrurile fără ca, de fapt, să intervină în vreun fel; el îi învaţă pe alţii fără să vorbească; fără ca el însuşi să aibă o formă, totuşi dă naştere fiinţelor şi obiectelor care au formă; oamenii nu ştiu de unde vine el şi nici ce anume îl face să fie ceea ce este”. Pentru a-l conduce către această realitate foarte abstractă a lui tao, marele înţelept Lao Tsi îl pregăteşte pe cititor încă din primul capitol al textului. Subiectul este însă deconcertant, pentru că nu există termeni care să redea în mod satisfăcător aprofundarea misterului său, adică a ceea ce nu poate fi cunoscut decât prin fuziune mistică identificatoare. În această direcţie, Lao Tsi precizează: „La un mister se adaugă alt mister şi aceasta este poarta către minunile cerului!”

Prezenţa indicibilă a lui tao este exprimată mai ales prin intermediul vidului, cu alte cuvinte al absenţei, al nemanifestării. Totuşi, la fel ca şi în cazul lui shunyata din tradiţia shivaistă, această absenţă este în realitate o plinătate din care izvorăşte întreaga Creaţie. În tradiţia taoistă, lumea manifestată este redată, metaforic vorbind, prin exemplul palmelor; imensul interval cuprins între cei doi poli (palme) ai lumii, care sunt cerul şi pământul, conţine vidul nelimitat pe care nimeni şi nimic nu îl poate epuiza, deoarece el este infinit. Înţeleptul taoist, eliberat de toate pasiunile sale, de toate dorinţele şi în totalitate fuzionat cu vidul sau plenitudinea Prezenţei Absolute, este descris în felul următor în faimosul text Tao Te King: „În vidul beatific care se află între Cer şi Pământ, suflul armonios circulă perfect liber, iar cele zece mii de suflete se nasc din ele însele. Tot astfel, atunci când fiinţa umană va fi capabilă să se detaşeze de pasiunile ei, să renunţe la plăcerile ei şi să-şi purifice zona abdominală, atunci puterile spirituale vor sălăşlui în ea în mod natural.” Expresia „zece mii de suflete” (wan wou), care în tradiţia taoistă este folosită în mod curent, desemnează ansamblul pluralităţii lucrurilor în manifestare.


Lumea e o fereastră imensă

Aşa cum, urmărind să definească tao, textul foloseşte simbolistica ezoterică a palmelor, el extinde apoi această explicitare şi în cazul roţii, al vasului şi al ferestrei. Astfel, lumea este asemănată în mod analogic cu o „roată” cosmică, în care revoluţia astrelor, alternanţa zilei şi a nopţii, jocul etern al timpului şi al spaţiului etc. par a gravita toate în jurul unui punct central al întregii Creaţii, care este chiar tao. Pe de altă parte, „vasul cosmic” sau receptaculul universal este cel receptiv la puterea infinită a lui tao. În sfârşit, lumea manifestată este comparată şi cu o fereastră imensă, cu o deschidere gigantică ce ne permite să descoperim „calea cerului” (tao). Simbolistica palmelor, a roţii, a vasului şi a ferestrei ne îndeamnă în mod evident să ne punem marile întrebări existenţiale: care este însăşi esenţa Creaţiei? Care este raţiunea existenţei sale? Dacă tao reprezintă însăşi rădăcina, baza, fundamentul ei, atunci care este raportul lui cu ea?

Palmele, roata, vasul şi fereastra individualizează, fiecare în forma lui specifică, aceeaşi realitate unică şi fundamentală: wou, adică vidul suprem, Absolutul lipsit de orice atribute. Aceste forme (palmele, roata etc.) nu pot să primească un nume decât tot prin graţia vidului suprem (tao), care este singurul ce poate justifica rolul şi existenţa lor în Creaţie. (va urma) 

 

 Revista Yoga Magazin nr. 66

Citește mai mult

Leave a Comment
Leave a Reply
Please login to post a comment.

Menu

  • Yoga Magazin nr 100
    editie aniversara, 256 pagini, 2019

    Yoga Magazin 97-98
    iulie - octombrie 2018

    Yoga Magazin nr 95-96
    martie - iunie 2018

    Yoga Magazin 94-93
    noiembrie - februarie 2018

  • ANTISTRES 60 CPS
    Are proprietati de reducere a efectelor negative ale stresului asupra organismului.

    Ulei de Magneziu
    Are efect relaxant, calmant, confera pielii aspect catifelat.

  • SIROP DE GHIMBIR
    Tonic digestiv, afrodiziac, antiinflamator, efect de regenerare, stimulare a capacitatii de digestie. 

    CEAI GASTROPROTECT
    Imbunatateste digestia, activitatea intestinala, amelioreaza durerile, creste pofta de mancare.

    ULEI ECO DIN NUCA DE COCOS
    Puternic antioxidant, reintineritor, hranitor, racoritor si armonizator

  • Special Edition - CD10 - KAMALATMIKA
    Indra continuă seria de 12 albume: EDIȚIA SPECIALĂ - Tantric Celebration.

  • Conștiința si enigmele ei
    Autor: profesor de yoga Gregorian Bivolaru

    Astrologie cauzală
    Autor: Valentin Badea

    Fantomele de la Trianon
    Autor: Anne Moberly & Eleanor Jourdain

    Aforisme, cugetari, ganduri luminoase si sfaturi pline de intelepciune pentru voi
    Autor: profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Share

Create a free account to save loved items.

Sign in

Create a free account to use wishlists.

Sign in