Exuberanța. Arta de a trăi minunat
John al munților
Unul dintre oamenii care au manifestat o stare de exuberanță proverbială a fost John Muir (1838-1914), supranumit „John al munților” sau „părintele Parcurilor Naționale”. Nu a avut un tată iubitor, nici o educație privilegiată. A preferat natura oamenilor. Copil fiind, refugiul său a fost natura, acolo se simțea pe deplin liber. Scrierile sale abundă de cuvinte glorie și bucurie – folosite atunci când descria peisajele pe care le întâlnea.
De origine scoțiană, familia sa a emigrat în America în 1849. John a muncit din greu la ferma tatălui său, până când s-a înscris la Universitatea din Wisconsin. O întrebare a colegului de cameră care studia botanica a trezit în el o așa de mare înflăcărare încât a început să colecționeze tot felul de plante (tufe de agrișe, prun sălbatic, mentă etc.) pe care le studia până târziu în noapte.
A renunțat la școală și s-a înscris, spunea el, la „Universitatea sălbăticiei”. Această „glorioasă excursie” a durat peste 50 de ani.
Când a văzut prima oară pădurile din Sierra Nevada, s-a îndrăgostit iremediabil.
„Totul emana entuziasmul nesățios al Raiului. M-a cuprins un freamăt sublim, nu pot decât să privesc și să mă minunez. Întreg acest peisaj este plin de viață, se aseamănă cu un chip uman în culmea extazului.”
„Am ieșit să mă plimb și am rămas până la apus, căci am descoperit că, ieșind afară, pătrundeam, de fapt, înăuntru.”
Pentru el, formele naturii au reprezentat scripturi vii. Trăia o stare de unitate cu natura și a devenit un înfocat susținător al protejării ei.
Expunerea sa era plină de vitalitate, magnetizantă. Însuși președintele Roosevelt a venit să petreacă alături de el câteva zile în munți, după care a rostit faimosul său discurs din Sacramento.
„Să mă întind noaptea sub acești sequoia giganți a fost ca și cum mă întindeam într-un templu mai măreț ce n-a fost construit de mână de om, un templu mai măreț decât orice ar putea concepe ființa umană.” John Muir a exprimat astfel această idee: „Orice prost poate distruge. Dumnezeu a protejat acești copaci de-a lungul secolelor de secetă, de furtună, de inundații, de avalanșe, dar El nu-i poate salva de proști”
Fragment din articolul Exuberanța – arta de a trăi minunat, cu o intensitate frenetică, dar și cu pasiune înălțătoare și entuziasm debordant
din revista Yoga Magazin nr 107/108
