O vizita neobisnuita
Michael S. Merrick din Baltimore a fost un foarte cunoscut medic obstetrician. El avea reputația de a putea prezice cu maximum de exactitate ziua și ora nașterii unui viitor bebeluș. Astfel că, în luna septembrie a anului 1965, dr. Merrick o anunța pe una dintre pacientele sale: „Doamnă Dunstable, copilul dumneavoastră se va naște în noaptea de Crăciun, nu cu mult după miezul nopții.”
Săptămânile au trecut, iar în ziua de 24 decembrie, medicul a primit un telefon: „Veniți repede, vă rog, au început durerile!” – îl anunță Dorothy Dunstable. Însoțit de o moașă, doctorul Merrick s-a grăbit spre casa doamnei Dunstable. Nașterea a durat câteva ore și nu au apărut niciun fel de complicații. Știind ziua în care urma să aibă loc fericitul eveniment, tânăra mamă era bine pregătită. Copilul a apărut pe lume imediat după miezul nopții.
Într-un moment în care moașa era plecată după apă caldă, ușa camerei s-a deschis brusc și a intrat, șchiopătând ușor, o femeie, în mod cert o prietenă sau o rudă mai în vârstă a tinerei mame. „Totul e bine? Copilul e sănătos?” – a întrebat ea, îngrijorată. „După cum puteți vedea și dumneavoastră”, a răspuns doctorul. Femeia a privit spre copil, apoi s-a aplecat asupra mamei încă adormite, a îmbrățișat-o, s-a întors și a plecat în cea mai mare liniște. La scurt timp, doamna Dunstable a deschis ochii. Doctorul Merrick a anunțat-o că este fericita mămică a unui copil sănătos, de care va fi foarte mândră. Bucuroasă, femeia s-a confesat: „Tocmai am avut un vis foarte frumos. Se făcea că a venit la mine mama mea și m-a îmbrățișat, felicitându-mă.” „Nu o cunosc pe mama dumneavoastră, dar este adevărat că a trecut pe aici o femeie. M-a întrebat dacă totul este bine și v-a îmbrățișat înainte de a pleca.” „Fiți serios, domnule doctor – a spus moașa, care tocmai îmbăia bebelușul – nu se mai află nimeni în această casă, în afară de noi trei și de domnul Dunstable, care tocmai intră pe ușă!” Deși intrigat, doctorul nu a insistat. Însă, mergând în sufragerie, a zărit pe perete fotografia celei care intrase în cameră după miezul nopții. „Cine este această femeie?” – a întrebat el. „Este mama mea, i-a răspuns doamna Dunstable. A murit acum câțiva ani într-un accident de mașină.” „Spuneți-mi, vă rog, avea o dificultate în a merge?” „Da, șchiopăta puțin. Dar avea cochetăria de a spune că acest mers i se potrivește foarte bine. De ce mă întrebați? Ați cunoscut-o?” „Poate...” – a răspuns doctorul evaziv.
Să le spună? Femeia pe care realmente o văzuse semăna leit cu cea din fotografie. Ea îi vorbise. El îi răspunsese. După câteva momente de ezitare, doctorul Merrick a preferat să păstreze tăcerea. Și în acea zi de Crăciun și-a adus aminte de cuvintele Sfântului Augustin: „Misterele invizibilului nu sunt în contradicție cu natura, ele sunt în contradicție doar cu ceea ce cunoaștem noi despre natură.”
